Jonah 1

Iona încearcă să fugă departe de fața DOMNULUI

Cuvântul Domnului a venit la Iona, fiul lui Amitai, și i-a zis:

„Scoală-te și du-te la Ninive, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei, căci răutatea ei s-a suit până la Mine!“

Dar Iona s-a sculat să fugă la Tarșiș, departe de fața Domnului. El s-a dus la Iafo și a găsit acolo o corabie care mergea spre Tarșiș. După ce a plătit prețul călătoriei, s-a urcat în corabie ca să meargă împreună cu marinarii la Tarșiș, departe de fața Domnului.

Domnul însă a dezlănțuit pe mare un vânt năprasnic și astfel s-a stârnit o furtună atât de puternică, încât corabia amenința să se sfărâme.

Marinarilor li s-a făcut frică și fiecare a strigat către zeul său, iar pentru a face corabia mai ușoară, au aruncat în mare uneltele care erau în ea. Iona însă coborâse în cala corabiei, unde se întinsese și adormise dus.

Căpitanul s-a apropiat de el și i-a zis: „Cum poți să dormi? Scoală-te și strigă către Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeul tău se va gândi la noi și nu vom pieri!“

Apoi marinarii au zis unul către celălalt: „Haideți să tragem la sorți ca să aflăm din cauza cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!“ Ei au tras la sorți și sorțul a căzut pe Iona.

Atunci ei l-au întrebat: – Spune-ne, din cauza cui a venit peste noi această nenorocire? Care este meseria ta și de unde vii? Care este țara ta și din ce popor ești?

El le-a răspuns: – Sunt evreu și mă tem de Domnul , Dumnezeul cerurilor, Care a făcut marea și uscatul!

10 Bărbații aceia s-au înfricoșat foarte tare și l-au întrebat: – De ce ai făcut lucrul acesta? (Ei aflaseră că fugea de fața Domnului , întrucât el le spusese acest lucru.)

11 Marea era din ce în ce mai învolburată, astfel că ei l-au întrebat iarăși: – Ce să-ți facem, pentru ca marea să se liniștească față de noi?

12 El le-a răspuns: – Luați-mă și aruncați-mă în mare, iar marea se va liniști față de voi, întrucât știu că din cauza mea a venit peste voi această furtună puternică!

13 Bărbații aceia au încercat totuși să vâslească pentru a se putea întoarce pe uscat, dar n-au reușit, căci marea se învolbura tot mai tare împotriva lor.

14 Atunci au strigat către Domnul și au zis: „ Doamne , Te rugăm, nu ne lăsa să pierim din cauza vieții acestui bărbat! Nu lăsa să cadă asupra noastră sânge nevinovat, căci Tu, Doamne , ai făcut așa cum Ți-a plăcut!“

15 Apoi l-au luat pe Iona și l-au aruncat în mare, iar marea și-a potolit furia.

16 Atunci bărbații aceia s-au temut foarte tare de Domnul ; ei I-au adus Domnului o jertfă și au făcut juruințe.

17 Domnul a trimis un pește mare să-l înghită pe Iona, și Iona a stat în pântecele peștelui timp de trei zile și trei nopți.

Copyright information for NTLR