a+ 11:3 Vezi nota de la 9:4
b+ 11:5 Vezi nota de la 8:14; peste tot în capitol
c+ 11:16 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor - vezi Iona 2:5, unde același termen ebraic, suf, are sensul de alge ). Denumirea de Marea Roșie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX și VUL; în VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar și astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf; vezi 1 Regi 9:26
d+ 11:24 Zeul suprem la moabiți; fie în acea vreme regele amonit stăpânea și Moabul, fie exista o alianță militară între cele două state.

Judges 11

Iefta

Ghiladitul Iefta, fiul unei prostituate, era un războinic viteaz, fiind fiul lui Ghilad.

Soția lui Ghilad îi născuse fii, iar când aceștia au crescut mari, l-au izgonit pe Iefta, zicându-i: „Tu nu vei avea moștenire în familia noastră pentru că ești fiul unei alte femei!“

Iefta a plecat dinaintea fraților săi și a locuit în țara Tob. Acolo niște bărbați de nimic a  s-au adunat pe lângă Iefta și au început să-l însoțească.

Deci, după câtva timp, amoniții au declarat război lui Israel.

În timp ce amoniții începuseră lupta cu Israel, cei din sfatul bătrânilor b  Ghiladului s-au dus să-l aducă pe Iefta din regatul Tob.

Ei i-au zis lui Iefta: – Vino, să ne fii căpetenie ca să ne luptăm cu amoniții!

Dar Iefta i-a întrebat pe cei din sfatul bătrânilor Ghiladului: – Oare nu voi sunteți aceia care m-ați urât și m-ați izgonit din familia tatălui meu? De ce ați venit la mine acum când sunteți în primejdie?

Cei din sfatul bătrânilor Ghiladului i-au răspuns lui Iefta: – Ne întoarcem la tine pentru că am dori să vii cu noi și să lupți împotriva amoniților. După aceea, tu vei fi căpetenia noastră, a tuturor locuitorilor Ghiladului!

Iefta i-a întrebat din nou: – Dacă mă aduceți înapoi ca să lupt împotriva amoniților și Domnul îi va da în mâna mea, voi deveni eu cu adevărat căpetenia voastră?

10 Cei din sfatul bătrânilor Ghiladului i-au răspuns: – Domnul să ne judece dacă nu vom face întocmai cum ai zis!

11 Iefta a plecat cu cei din sfatul bătrânilor Ghiladului și poporul l-a pus în fruntea lui drept căpetenie și conducător. Apoi Iefta a rostit din nou aceste cuvinte, înaintea Domnului , la Mițpa.

Iefta îi învinge pe amoniți

12 După aceea, Iefta a trimis niște soli la regele amoniților ca să-i spună: – Ce ai cu mine, de ai venit să lupți împotriva țării mele?

13 Regele amoniților le-a răspuns solilor lui Iefta: – Pentru că atunci când venea din Egipt, Israel mi-a luat țara, de la Arnon până la Iabok și până la Iordan. Acum, înapoiază-mi-o pe cale pașnică!

14 Iefta a trimis din nou soli regelui amoniților

15 ca să-i spună: – Așa vorbește Iefta: „Nu Israel a luat țara Moabului și țara amoniților

16 pentru că, atunci când veneau din Egipt, israeliții au mers prin pustie până la Marea Roșie c  și apoi și-au continuat drumul până la Kadeș.

17 Israel a trimis atunci soli regelui Edomului, rugându-l să-i lase să treacă prin țara lui, dar regele Edomului nu i-a îngăduit. A mai trimis soli și regelui Moabului, dar nici acesta nu a acceptat. Astfel, Israel a rămas la Kadeș.

18 Apoi au călătorit prin pustie, au înconjurat țara Edomului și țara Moabului, au ajuns în partea de răsărit și și-au așezat tabăra dincoace de Arnon. Deci nu au pășit pe hotarul Moabului, întrucât Arnon făcea parte din teritoriul Moabului.

19 Atunci Israel a trimis soli lui Sihon, regele amoriților, rege al Heșbonului. Israel l-a rugat să-l lase să treacă prin țara lui ca să ajungă la locul lui.

20 Dar Sihon nu a avut încredere în Israel ca să-l lase să treacă prin teritoriul lui, ci și-a adunat poporul, a venit la Iahaț și s-a luptat cu Israel.

21 Însă Domnul , Dumnezeul lui Israel, l-a dat pe Sihon și pe toți oamenii săi în mâna lui Israel. Ei i-au învins și astfel Israel a ocupat tot teritoriul amoriților care locuiau în această țară.

22 Ei au moștenit tot teritoriul amoriților de la Arnon până la Iabok și din pustie până la Iordan.

23 Acum, după ce Domnul , Dumnezeul lui Israel, i-a izgonit pe amoriți dinaintea poporului Său Israel, tu să-i ocupi teritoriul?

24 Oare nu vei moșteni tu ceea ce îți dă în stăpânire zeul tău Chemoș d ? Deci și noi vom moșteni tot ceea ce Domnul , Dumnezeul nostru, va dezmoșteni de la alții pentru noi!

25 Crezi că ești mai puternic decât Balak, fiul lui Țipor, regele Moabului? S-a certat el oare vreodată cu Israel sau s-a luptat el împotriva lui?

26 Israel locuiește de trei sute de ani în Heșbon și în satele dimprejurul lui, în Aroer și în satele dimprejurul lui și în toate cetățile care sunt pe malurile Arnonului. De ce nu le-ați luat în tot acest timp?

27 Eu nu ți-am greșit cu nimic, iar tu îmi faci rău luptându-te cu mine. Domnul să judece astăzi! El să fie Judecător între israeliți și amoniți!“

28 Regele amoniților nu a luat în seamă mesajul pe care i l-a trimis Iefta.

29 Atunci Duhul Domnului a venit peste Iefta. El a străbătut Ghiladul și Manase, a trecut prin Mițpa Ghiladului și din Mițpa Ghiladului a înaintat împotriva amoniților.

30 Iefta a făcut un jurământ înaintea Domnului , zicându-I: „Dacă îi vei da în mâna mea pe amoniți,

31 atunci oricine mă va întâmpina la porțile locuinței mele, când mă voi întoarce în pace de la amoniți, va fi al Domnului și îl voi aduce ca ardere de tot!“

32 Iefta a început lupta împotriva amoniților și Domnul i-a dat în mâna lui.

33 El i-a măcelărit de la Aroer până la intrarea în Minit și până la Abel-Cheramim, distrugând douăzeci de cetăți. A fost un măcel foarte mare. Astfel, amoniții au fost umiliți înaintea Israeliților.

34 Iefta s-a întors acasă, la Mițpa, și tocmai atunci fiica sa i-a ieșit în întâmpinare cu tamburine și dansuri. Ea era singurul lui copil. Nu mai avea nici un alt fiu sau fiică.

35 Când a văzut-o, și-a sfâșiat hainele și a zis: – Vai, fata mea! Mi se frânge inima de durere! Nu știu ce să fac, căci am făcut un jurământ înaintea Domnului și nu pot să-l retrag!

36 Ea i-a răspuns: – Tată, dacă ai făcut un jurământ înaintea Domnului , fă-mi potrivit cu ceea ce ai jurat, mai ales acum când Domnul te-a răzbunat pe amoniți, dușmanii tăi!

37 Îngăduie-mi însă un lucru, a continuat ea. Lasă-mă singură două luni căci vreau să plec, să mă duc în munți cu prietenele mele și să-mi plâng fecioria!

38 – Du-te! i-a răspuns el. Și a lăsat-o singură două luni. Ea s-a dus cu prietenele ei și și-a plâns fecioria în munți.

39 La sfârșitul celor două luni, s-a întors la tatăl ei și el și-a împlinit jurământul făcut. Ea fusese fecioară. De atunci s-a statornicit în Israel obiceiul

40 ca în fiecare an, timp de patru zile, israelitele s-o jelească pe fata ghiladitului Iefta.

Copyright information for NTLR