a+ 18:3 Au recunoscut probabil dialectul sau accentul. Sau l-au recunoscut ca levit, auzindu-l oficiindu-și slujba
b+ 18:7 Sau: Nu le lipsea nimic din ce este pe pământ, fiind bogați; sensul frazei în ebraică este nesigur
c+ 18:7 TM; Unele mss ale LXX: cu arameii
d+ 18:12 Mahane-Dan înseamnă Tabăra lui Dan
e+ 18:14 Vezi nota de la 17:5; și în vs. 17, 20
f+ 18:14 Vezi nota de la 17:5; și în vs. 17, 20
g+ 18:30 Cf. unei tradiții scribale antice, unele mss ale LXX, VUL; TM, probabil pentru a evita pângărirea numelui lui Moise, preferă Manase

Judges 18

Conflictul dintre Mica și daniți

În zilele acelea nu era rege în Israel. Seminția lui Dan își căuta un teritoriu în care să locuiască, pentru că nici până în ziua aceea nu-și însușiseră moștenirea primită în mijlocul semințiilor lui Israel.

Daniții au trimis dintre ei toți, din clanurile lor, cinci bărbați viteji din Țora și din Eștaol, ca să umble prin țară și s-o iscodească. Ei le-au zis: „Duceți-vă și iscodiți țara!“ Aceștia au ajuns în regiunea muntoasă a lui Efraim, aproape de casa lui Mica și au înnoptat acolo.

Când erau aproape de casa lui Mica, au recunoscut glasul a  tânărului levit și s-au dus într-acolo. Ei i-au zis: – Cine te-a adus aici? Ce faci în acest loc? De ce ești aici?

El le-a răspuns: – Mica face cutare și cutare lucru pentru mine, el mă plătește și eu îi sunt preot!

Ei i-au zis: – Te rugăm, întreabă-L pe Dumnezeu în legătură cu noi, ca să știm dacă vom avea izbândă în călătoria în care mergem!

Preotul le-a răspuns: – Mergeți în pace deoarece călătoria pe care o faceți este sub privirea Domnului!

Cei cinci bărbați au plecat și au ajuns în Laiș. Acolo au văzut un popor care trăia în siguranță, după obiceiurile sidonienilor, fiind liniștit și încrezător. Ei locuiau nestânjeniți în țară și nu erau vasalii nimănui. b  Erau departe de sidonieni și nu țineau legătura cu alți oameni c .

Când s-au întors la rudele lor din Țora și Eștaol, aceștia i-au întrebat: – Ce veste ne aduceți?

Ei le-au răspuns: – Haideți să-i atacăm, fiindcă le-am văzut ținutul și este foarte bun! Nu fiți așa de nepăsători și de leneși, ci duceți-vă și puneți stăpânire pe ținut!

10 Când veți ajunge acolo, veți găsi un popor încrezător. Ținutul este întins și încăpător și Dumnezeu l-a dat în mâinile noastre; este un loc în care nu lipsește nimic din tot ce este pe pământ!

11 Șase sute de oameni din clanul daniților, înzestrați cu arme de război, au pornit din Țora și din Eștaol.

12 Ei au înaintat și și-au așezat tabăra la Chiriat-Iearim, în Iuda. De aceea locul acela s-a numit Mahane-Dan d , el aflându-se și astăzi în Chiriat-Iearim.

13 De acolo au trecut în regiunea muntoasă a lui Efraim și au ajuns aproape de casa lui Mica.

14 Cei cinci bărbați care iscodiseră ținutul Laiș, au luat cuvântul și le-au zis rudelor lor: „Știți că într-una din aceste case există un efod e , terafimi f , un idol cioplit și un idol turnat? Cred că știți acum ce aveți de făcut!“

15 S-au dus într-acolo, au ajuns la casa unde slujea tânărul levit, adică la casa lui Mica, și l-au întrebat de sănătate.

16 Cei șase sute de războinici înarmați stăteau la intrarea porții.

17 Apoi cele cinci iscoade au plecat de lângă el și au intrat în casă. În timp ce preotul stătea la poarta casei cu cei șase sute de războinici înarmați, cei cinci bărbați care iscodiseră ținutul s-au dus înăuntru și au luat idolul cioplit, efodul, terafimii și idolul turnat.

18 Când aceștia au intrat în casa lui Mica să ia idolul cioplit, terafimii și idolul turnat, preotul le-a zis: – Ce faceți?

19 Ei i-au răspuns: – Taci, nu mai zice nimic și vino cu noi, pentru că dorim să ne fii părinte și preot! E mai bine să fii preot în casa unui singur om sau să fii preotul unei seminții și al unui clan din Israel?

20 Preotul s-a bucurat în inima lui și, luând efodul, terafimii și idolul turnat, a plecat împreună cu poporul.

21 Apoi au plecat mai departe, punând în fața lor copiii, vitele și bunurile.

22 După ce s-au depărtat de casa lui Mica, oamenii care își aveau casele lângă casa lui Mica au fost chemați să pornească în urmărirea daniților.

23 Când au strigat după daniți, aceștia s-au întors și i-au zis lui Mica: – Ce ai de strigi după noi?

24 El le-a răspuns: – Cum puteți să-mi spuneți ce am? Mi-ați luat zeii pe care mi-i făcusem, mi-ați luat și preotul și ați plecat! Eu cu ce mai rămân?

25 Daniții i-au zis: – Să nu te mai auzim, căci altfel niște oameni înverșunați se vor năpusti asupra ta și îți vei pierde viața atât tu, cât și familia ta!

26 Apoi daniții și-au văzut mai departe de drum. Când a văzut Mica că aceștia erau mai puternici decât el, s-a întors acasă.

Daniții cuceresc cetatea Laiș

27 Astfel, după ce au luat preotul și ceea ce făcuse Mica, aceștia și-au continuat drumul până ce au ajuns în Laiș, la un popor liniștit și încrezător. I-au ucis pe locuitori cu sabia și au dat foc cetății.

28 Nimeni nu i-a izbăvit, pentru că erau departe de Sidon și nu țineau legătura cu alți oameni. Cetatea era în valea care duce la Bet-Rehob. Daniții au rezidit-o și au locuit în ea.

29 Au numit cetatea Dan, după numele lui Dan, strămoșul lor, care i se născuse lui Israel; dar la început numele cetății era Laiș.

30 Daniții și-au înălțat unul din idoli pentru ei și pentru Ionatan, fiul lui Gherșom, fiul lui Moise g ; el și urmașii lui au fost preoții seminției lui Dan până în ziua când țara a ajuns în captivitate.

31 Cât timp Casa lui Dumnezeu a fost la Șilo, daniții au păstrat idolul turnat al lui Mica, ca zeu al lor.

Copyright information for NTLR