a+ 25:5 În ideea de a nu vinde sau strânge ca rezervă; și în v. 11
b+ 25:10 Sau: anul jubiliar. Sensul termenului ebraic este de fapt acele de corn de berbec, fiind tradus în alte locuri cu trâmbiță (vezi Ex. 19:13; Ios. 6:5 ); peste tot în capitol

Leviticus 25

Reglementări privind celebrarea anului sabatic

1Domnul i-a zis lui Moise pe muntele Sinai:

2„Spune-le israeliților: «Când veți intra în țara pe care v-o dau, pământul să țină un Sabat în cinstea Domnului.

3Șase ani să-ți semeni ogorul și șase ani să-ți tai via și să-i strângi roadele,

4dar în al șaptelea an să ții un Sabat deplin pentru pământ, un Sabat în cinstea Domnului : să nu-ți semeni ogorul și să nu-ți tai via.

5Să nu culegi ce va ieși după seceriș și să nu aduni strugurii viei tale netăiate a  ; să fie un an de odihnă pentru pământ.

6Să mănânci ceea ce va ieși de la sine din pământ în timpul anului de odihnă, atât tu, cât și sclavul sau sclava ta, zilerul, peregrinul,

7vitele tale și animalele sălbatice din țară; tot ce va ieși din pământ să vă slujească drept hrană.

Reglementări privind celebrarea anului de veselie

8Să numeri șapte rânduri de sabat al anilor, adică de șapte ori șapte ani; așadar șapte rânduride sabat al anilor sunt patruzeci și nouă de ani.

9Apoi să pui să se sune tare din trâmbiță; în ziua a zecea a lunii a șaptea, în Ziua Ispășirii, să se sune din trâmbiță în toată țara.

10Să sfințiți cel de-al cincizecilea an și să vestiți libertatea în țară pentru toți locuitorii ei. Acesta să fie pentru voi anul de veselie b  : fiecare din voi să se întoarcă la proprietatea lui și fiecare din voi să se întoarcă la clanul lui.

11Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie: să nu semănați, să nu culegeți ce crește după seceriș și să nu culegeți viile netăiate.

12Acesta este anul de veselie – să fie sfânt pentru voi; să mâncați doar ceea ce va crește de la sine pe ogor.

13În acest an de veselie să vă întoarceți, fiecare din voi, la proprietatea voastră.

14Când veți vinde ceva semenului vostru sau când veți cumpăra de la semenul vostru, să nu vă înșelați unul pe altul.

15Când veți cumpăra de la semenul vostru, să plătiți socotind anii de la anul de veselie, iar cel care vă va vinde să ceară un preț, ținând cont de anii care mai rămân pentru cules.

16Dacă anii sunt mulți, atunci să ridici prețul, iar dacă anii sunt puțini, să scazi prețul, pentru că ți se vinde un anumit număr de secerișuri.

17Să nu vă înșelați unul pe altul, ci să vă temeți de Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul , Dumnezeul vostru.

18Să împliniți poruncile Mele, să păziți legile Mele și să le înfăptuiți, ca să trăiți în siguranță în țară.

19Țara își va da rodul, iar voi veți mânca și veți trăi în siguranță în ea.

20Dacă vă veți întreba ce veți mânca în al șaptelea an, deoarece nu semănați și nu vă strângeți roadele,

21atunci să știți că Eu vă voi da binecuvântarea Mea în al șaselea an într-o asemenea măsură, încât pământul va da roade pentru trei ani.

22Când veți semăna în al optulea an, veți mânca tot din roadele vechi; până în al nouălea an, până la noile roade, veți mânca tot din cele vechi.

23Pământul să nu fie vândut pe veci, pentru că țara este a Mea, iar voi sunteți străini și peregrini înaintea Mea.

24De aceea, în toată țara pe care o veți stăpâni, să dați dreptul de răscumpărare pentru pământuri.

25Dacă unul dintre cei din poporul tău va sărăci și își va vinde o parte din proprietatea lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, adică ruda lui cea mai apropiată, va trebui să vină și să răscumpere ceea ce el a vândut.

26Dacă omul nu are pe nimeni care să răscumpere, dar ajunge el însuși în stare să poată face răscumpărarea,

27atunci să socotească anii de la vânzare și să dea înapoi cumpărătorului diferența, după care se poate întoarce la proprietatea lui.

28Dar dacă nu poate să facă răscumpărarea, atunci ceea ce a vândut să rămână la cumpărător până la anul de veselie; în anul de veselie cumpărătorul va trebui să iasă din ea și astfel el se va putea întoarce la proprietatea lui.

29Dacă cineva va vinde o casă de locuit, aflată într-o cetate înconjurată cu ziduri, aceasta va putea fi răscumpărată în timp de un an de la vânzare; dreptul de răscumpărare este de un an.

30Dacă nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, casa din cetatea înconjurată cu ziduri să rămână pentru totdeauna a cumpărătorului și a urmașilor lui; să nu iasă din ea în anul de veselie.

31Casele din satele care nu sunt înconjurate cu ziduri vor fi privite la fel ca și ogoarele țării; ele vor putea fi răscumpărate, iar cumpărătorul va trebui să le restituie în anul de veselie.

32Cât despre cetățile leviților, leviții vor avea pentru totdeauna dreptul de răscumpărare asupra caselor din cetățile lor.

33Dacă un om cumpără o casă de la leviți, casa care a fost vândută în cetatea lor să fie restituită în anul de veselie, întrucât casele din cetățile leviților sunt proprietatea lor în mijlocul israeliților.

34Dar ogoarele din jurul cetăților leviților nu pot fi vândute, pentru că sunt proprietatea lor pentru totdeauna.

35Dacă unul dintre cei din poporul tău sărăcește și devine dependent de tine, tu să-l ajuți ca și cum ar fi un străin sau un peregrin; să-l lași să locuiască la tine.

36Să nu iei nici un fel de dobândă de la el, ci teme-te de Dumnezeu; lasă-l pe fratele tău să locuiască împreună cu tine.

37Să nu-i împrumuți argint cu dobândă și să nu-i dai mâncare pe camătă.

38Eu sunt Domnul , Dumnezeul tău, Care te-am scos din țara Egiptului ca să-ți dau Canaanul și să fiu Dumnezeul tău.

39Dacă unul dintre cei din poporul tău sărăcește și ți se vinde, să nu-l obligi să lucreze ca sclav.

40Să rămână la tine ca ziler sau ca peregrin. Să te slujească până la anul de veselie.

41Atunci va putea pleca de la tine împreună cu copiii lui și astfel se va putea întoarce la clanul lui și la proprietatea părinților lui.

42Căci ei sunt sclavii Mei pe care i-am scos din țara Egiptului; să nu fie vânduți cum se vând sclavii.

43Să nu-i stăpânești cu asprime, ci teme-te de Dumnezeul tău.

44Cât despre sclavii și sclavele pe care poate vrei să îi ai, îi poți cumpăra dintre neamurile din jur.

45Poți să-i iei și dintre fiii peregrinilor care vor locui la tine sau dintre cei din clanurile lor care se vor naște în țara voastră; ei pot fi proprietatea voastră.

46Îi puteți lăsa ca moștenire copiilor voștri, iar aceștia să-i moștenească ca pe o proprietate. Ei vor fi sclavii voștri pe viață. Cât despre israeliți, frații voștri, nici unul din voi să nu stăpânească peste altul cu asprime.

47Dacă un străin sau un peregrin se îmbogățește, iar unul din frații voștri sărăcește lângă el și se vinde străinului sau peregrinului sau vreunuia din clanul străinului,

48după ce s-a vândut, el mai poate fi răscumpărat. Să-l răscumpere una din rudele sale;

49atât unchiul său, cât și fiul unchiului său sau orice rudă apropiată din clanul lui vor putea să-l răscumpere; sau dacă poate, să se răscumpere singur.

50Să facă socoteala cu cel ce l-a cumpărat. Prețul eliberării sale să fie socotit după numărul de ani, din anul în care a fost vândut până la anul de veselie; perioada în care a fost cu proprietarul va fi prețuită la fel ca perioada prețuită în cazul unui lucrător plătit.

51Dacă mai rămân însă mulți ani până la anul de veselie, în funcție de numărul lor, el va plăti pentru răscumpărarea lui o parte din argintul cu care a fost cumpărat.

52Dacă mai sunt puțini ani până la anul de veselie, atunci să le facă socoteala și să-și plătească răscumpărarea în funcție de acești ani.

53Acesta va fi pentru cumpărătorul său ca un lucrător plătit cu anul; deci să nu se poarte cu asprime cu el sub ochii tăi.

54Dacă nu va fi răscumpărat în nici unul din aceste feluri, el și copiii lui să fie eliberați la anul de veselie.

55Israeliții sunt robii Mei; ei sunt robii Mei pe care i-am scos din țara Egiptului. Eu sunt Domnul , Dumnezeul vostru.

Copyright information for NTLR