a+ 1:5 Irod cel Mare ( 37-4 î.Cr. )
b+ 1:5 Cf. 1 Cron. 24:1-19, existau 24 de cete preoțești, ceata lui Abia fiind a opta, în ordinea slujirii ( v. 10 )
c+ 1:13 Ioan derivă din ebraicul Iohanan, care înseamnă Domnul este îndurător
d+ 1:17 Vezi Mal. 4:5-6
e+ 1:26 Vârsta sarcinii Elisabetei ( vs. 24, 36 )
f+ 1:28 Cele mai importante mss nu conțin această propoziție, care a fost adăugată probabil pe baza v. 42
g+ 1:31 Isus este transcrierea în greacă a ebraicului Iosua ( Ieșua ), care înseamnă Domnul mântuie
h+ 1:32 Vezi 2 Sa m. 7:13, 16; Ps. 2:6-7; 89:26-27; Is. 9:6-7
i+ 1:33 Sau: Israel
j+ 1:35 Sau: De aceea, Cel Care se va naște va fi sfânt și va fi numit; sau: De aceea, Cel Care se va naște va fi numit sfânt,
k+ 1:37 Unele mss conțin pentru
l+ 1:51 Sau: El a arătat putere; sau: El a înfăptuit lucruri mari
m+ 1:55 Termenul grecesc pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți urmașii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. Apostolul Pavel ( Gal. 3:16 ) aplică același termen, sămânță, lui Isus Cristos, demonstrând prin exegeza sa că promisiunea făcută lui Avraam își găsește împlinirea ultimă în Isus Cristos
n+ 1:59 Vezi Lev. 12:3
o+ 1:69 Cornul simboliza puterea; ideea este că Mesia (Cristos), descendent al lui David, are puterea de a mântui; de aici putem traduce: un Mântuitor puternic
p+ 1:69 Sau: dintre urmașii
q+ 1:78 Lit.: îndurării duioase

Luke 1

Introducere

1Fiindcă mulți au încercat să alcătuiască o istorisire amănunțită despre lucrurile care s-au împlinit printre noi,

2așa cum ni le-au încredințat cei ce au fost de la început martori oculari și care au ajuns slujitori ai Cuvântului,

3am decis și eu, după ce am cercetat cu atenție toate lucrurile de la început, să ți le scriu în ordine, prea alesule Teofilus,

4ca să ajungi astfel să cunoști întocmai temeinicia lucrurilor despre care ai fost învățat.

Anunțarea nașterii lui Ioan Botezătorul

5În zilele lui Irod, regele Iudeii, a  era un preot pe nume Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia. b  Soția lui era dintre fiicele lui Aaron și se numea Elisabeta.

6Amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, trăind fără vină, potrivit cu toate poruncile și rânduielile Domnului.

7Dar nu aveau nici un copil, fiindcă Elisabeta era stearpă și amândoi erau acum înaintați în vârstă.

8Într-o zi, în timp ce Zaharia era de slujbă, pentru că venise rândul cetei lui să slujească înaintea lui Dumnezeu,

9a ieșit la sorți, după obiceiul preoției, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze.

10La ora tămâierii, toată mulțimea poporului se ruga afară.

11Atunci i s-a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii.

12Când l-a văzut, Zaharia s-a tulburat și l-a cuprins frica.

13Dar îngerul i-a zis: – Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soția ta, Elisabeta, îți va naște un fiu și îi vei pune numele Ioan c  .

14El va fi bucuria și veselia ta și mulți se vor bucura de nașterea lui,

15căci el va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea niciodată vin, nici băutură tare și va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei lui.

16El îi va întoarce pe mulți israeliți la Domnul, Dumnezeul lor.

17Va merge înaintea Lui, în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile taților spre copii d  și pe cei neascultători la înțelepciunea celor drepți, ca să pregătească Domnului un popor care să fie gata pentru El.

18Zaharia l-a întrebat pe înger: – După ce voi cunoaște lucrul acesta? Căci eu sunt bătrân, iar soția mea este înaintată în vârstă!

19Îngerul i-a răspuns: – Eu sunt Gabriel, cel care stă în prezența lui Dumnezeu, și am fost trimis să vorbesc cu tine și să-ți aduc aceste vești bune.

20Iată că vei fi mut și nu vei mai putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.

21Oamenii îl așteptau pe Zaharia și se mirau de întârzierea lui în Templu.

22Când a ieșit, nu putea să le vorbească, astfel că ei au înțeles că avusese o vedenie în Templu. El a continuat să le facă semne și să rămână mai departe mut.

23Când i s-au terminat zilele de slujire, s-a dus acasă.

24După un timp, Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată. Ea s-a ținut ascunsă timp de cinci luni, zicând:

25„Iată ce mi-a făcut Domnul atunci când a privit spre mine, înlăturându-mi disprețul pe care l-am îndurat între oameni!“

Anunțarea nașterii lui Isus

26În luna a șasea, e  îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,

27la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.

28Îngerul a intrat la ea și i-a zis: – Plecăciune, ție căreia ți s-a arătat bunăvoință! Domnul este cu tine! (Binecuvântată ești tu între femei!) f 

29Ea a fost foarte tulburată de mesajul îngerului și se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta.

30Îngerul i-a zis: – Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har din partea lui Dumnezeu!

31Iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus g  .

32El va fi mare și va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoșului Său, David. h 

33Va împărăți peste casa lui Iacov i  în veci și Împărăția Lui nu va avea sfârșit!

34Maria l-a întrebat pe înger: – Cum se va întâmpla lucrul acesta de vreme ce eu nu știu de bărbat?

35Îngerul i-a răspuns: – Duhul Sfânt Se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri! De aceea Sfântul Care se va naște va fi numit j  „Fiul lui Dumnezeu“.

36Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput și ea un fiu, la bătrânețe; și ea, care era numită stearpă, este acum în luna a șasea!

37Căci nimic nu este imposibil cu k  Dumnezeu.

38Maria a zis: – Iată-mă, sunt sclava Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea.

Maria în vizită la Elisabeta

39În zilele acelea, Maria s-a sculat și s-a dus în grabă spre regiunea muntoasă, într-o cetate a lui Iuda.

40Ea a intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta.

41Când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilul a săltat în pântecele ei, și Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt.

42Ea a exclamat cu glas tare: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău!

43Cum de mi-a fost dat să vină la mine mama Domnului meu?!

44Căci iată, de îndată ce am auzit salutul tău, mi-a săltat copilul în pântece de bucurie!

45Ferice de cea care a crezut că vor fi împlinite lucrurile care i-au fost spuse de Domnul!“

Cântecul Mariei

46Maria a zis: „Sufletul meu Îl preamărește pe Domnul

47și mi se bucură nespus duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,

48pentru că a privit la starea smerită a sclavei Sale! Iată că de acum încolo, toate generațiile mă vor considera fericită

49pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine! Numele Lui este sfânt!

50Îndurarea Lui ține din generație în generație față de cei ce se tem de El!

51El a înfăptuit o minune l  prin brațul Lui; i-a împrăștiat pe cei mândri în cugetul inimii lor.

52I-a dat jos pe cei puternici de pe tronurile lor și i-a înălțat pe cei smeriți.

53Pe cei flămânzi i-a săturat cu bunătăți, iar pe cei bogați i-a dat afară cu mâinile goale.

54El l-a ajutat pe Israel, slujitorul Său, amintindu-Și de îndurarea Sa,

55așa cum le spusese strămoșilor noștri, lui Avraam și seminței m  lui, în veci!“

56Maria a rămas împreună cu Elisabeta în jur de trei luni și apoi s-a întors acasă.

Nașterea lui Ioan Botezătorul

57Când i s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un băiat.

58Vecinii și rudele au auzit că Domnul Și-a arătat marea îndurare față de ea și s-au bucurat împreună cu ea.

59În ziua a opta, au venit să circumcidă copilul. n  Voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său,

60dar mama lui a zis: „Nu, ci îl va chema Ioan!“

61Ei i-au zis: „Nu este nimeni între rudele tale care să poarte acest nume!“

62Și îi făceau semne tatălui copilului, ca să știe ce nume dorește să-i dea.

63El a cerut o tăbliță și a scris: „Numele lui este Ioan.“ Și toți s-au minunat.

64Imediat i-a fost deschisă gura, i-a fost dezlegată limba și a început să vorbească, binecuvântându-L pe Dumnezeu.

65Pe toți vecinii lor i-a cuprins frica și în întreaga regiune muntoasă a Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri.

66Toți cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, spunând: „Oare ce va deveni acest copil?“ Căci mâna Domnului era cu el.

Cântecul lui Zaharia

67Zaharia, tatăl lui, a fost umplut de Duhul Sfânt și a profețit astfel:

68„Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a venit în ajutor și Și-a răscumpărat poporul!

69El ne-a ridicat un corn al mântuirii o  în casa p  slujitorului Său David,

70așa cum a spus prin gura sfinților Săi profeți din vechime,

71și ne-a adus izbăvire de dușmanii noștri și din mâinile celor ce ne urăsc.

72El Își arată astfel îndurarea față de strămoșii noștri și Își aduce aminte de legământul Lui cel sfânt,

73de jurământul pe care i l-a făcut lui Avraam, tatăl nostru, potrivit căruia, ne va da voie,

74izbăviți fiind din mâna dușmanilor noștri, să-I slujim fără teamă,

75în sfințenie și dreptate înaintea Lui, în toate zilele noastre.

76Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt! Căci vei merge înaintea Domnului ca să pregătești căile Lui,

77să dai poporului Său cunoștința mântuirii, prin iertarea păcatelor lui,

78datorită îndurării nemărginite q  a Dumnezeului nostru, în urma căreia va veni în ajutorul nostru Soarele din înălțime,

79ca să strălucească peste cei aflați în întuneric și în umbra morții, ca să ne călăuzească picioarele pe calea păcii.“

80Copilul creștea și se întărea în duh. El a stat în locuri pustii până în ziua apariției lui în poporul Israel.

Copyright information for NTLR