a+ 14:2 Sau: hidropizie, b oală care se manifestă prin umflare, ca urmare a acumulării de apă în cavitățile naturale și în țesuturi; era cunoscută în antichitate sub această denumire, creată de medicul grec Hipocrate (cca 460-375 î.Cr. )
b+ 14:5 Unele mss conțin: măgarul, probabil pe baza lui Lc. 13:15 și Deut. 22:4
c+ 14:18 În cultura vremii acest refuz era considerat o foarte mare jignire după ce, inițial, fiecare confirmase prezența (vezi vs. 16, 17 ); obiceiul era ca oaspeții să primească o invitație inițială, iar apoi, când totul era pregătit, erau anunțați să vină la ospăț
d+ 14:26 În ideea de a nu-i iubi mai mult decât pe Dumnezeu (vezi Mt. 10:37 )

Luke 14

Isus vindecă un bolnav de hidropizie

Într-o zi de Sabat, Isus a intrat să mănânce în casa unuia dintre conducătorii fariseilor. Ei îl urmăreau îndeaproape.

Și iată că înaintea Lui era un om bolnav de dropică a .

Isus i-a întrebat pe experții în Lege și pe farisei: „Este voie să vindeci în ziua de Sabat sau nu?“

Ei însă tăceau. Isus l-a luat de mână, l-a vindecat și l-a lăsat să plece,

iar lor le-a zis: „Care dintre voi, dacă îi cade copilul b  sau boul într-o fântână în ziua de Sabat, nu-l va scoate imediat afară?“

N-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.

Smerenie și ospitalitate

Când i-a văzut pe cei invitați cum își aleg scaunele de onoare, le-a spus următoarea pildă:

„Când ești invitat de cineva la o nuntă, să nu te așezi să mănânci pe locul de onoare, ca nu cumva să fi fost invitat de către gazdă cineva mai de seamă decât tine,

iar cel ce v-a invitat și pe tine, și pe el să vină să-ți spună: «Dă locul tău acestui om!» Atunci, cu rușine, va trebui să ocupi ultimul loc.

10 Ci tu, când ești invitat, du-te și așază-te pe ultimul loc, pentru ca atunci când vine cel ce te-a invitat, să-ți spună: «Prietene, mută-te mai în față!» Lucrul acesta îți va face cinste înaintea tuturor celor ce stau la masă împreună cu tine.

11 Căci oricine se înalță pe sine va fi smerit și oricine se smerește va fi înălțat.“

12 Apoi i-a zis și celui ce-L invitase: „Când dai un prânz sau o cină, nu-ți invita nici prietenii, nici frații, nici rudele, nici vecinii bogați, ca nu cumva să te invite și ei pe tine și să fii astfel răsplătit.

13 Ci tu, când dai un ospăț, invită-i pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei șchiopi și pe cei orbi.

14 Și vei fi fericit, pentru că ei nu au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepți.“

Pilda celor invitați la cină

15 Când a auzit aceste vorbe, unul dintre cei ce stăteau la masă cu El I-a zis: – Ferice de acela care va mânca în Împărăția lui Dumnezeu!

16 Însă Isus i-a răspuns: – Un om a dat o cină mare și a invitat pe mulți.

17 La ora cinei, și-a trimis sclavul să le spună celor invitați: „Veniți, căci acum toate sunt gata!»

18 Dar toți, unul după altul, au început să se scuze. c  Primul i-a zis: „Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd. Te rog, scuză-mă!“

19 Altul i-a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc. Te rog, scuză-mă!“

20 Altul i-a zis: „Tocmai m-am însurat și de aceea nu pot să vin!“

21 Când sclavul s-a întors, l-a înștiințat pe stăpânul său de aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a înfuriat și i-a zis sclavului său: „Ieși repede pe străzile și pe aleile cetății și adu-i aici pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei orbi și pe cei șchiopi!“

22 La urmă, sclavul a zis: „Stăpâne, s-a făcut ce ai poruncit și tot mai este loc!“

23 Stăpânul i-a zis atunci sclavului: „Ieși pe drumuri și pe cărări și silește-i pe oameni să vină, ca să mi se umple casa!

24 Căci vă spun că nici unul din acei oameni care fuseseră invitați nu va gusta din cina mea!“

Costul uceniciei

25 Împreună cu El mergeau mulțimi mari de oameni. El S-a întors și le-a zis:

26 „Dacă vine cineva la Mine și nu-și urăște d  tatăl, mama, soția, copiii, frații, surorile, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu.

27 Oricine nu-și duce crucea lui însuși și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu.

28 Căci cine dintre voi, dacă vrea să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze costul, ca să vadă dacă are cu ce să-l termine?

29 Pentru ca nu cumva, după ce-i pune temelia, să nu-l poată termina și toți cei care văd aceasta să înceapă să-și bată joc de el

30 și să zică: «Omul acesta a început să construiască și n-a putut să termine!»

31 Sau care rege, când pornește la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se gândească bine dacă poate să i se opună cu zece mii deoameni celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?!

32 Dacă nu poate, atunci, în timp ce acesta este încă departe, el îi va trimite un sol ca să ceară pace.

33 Tot așa, oricine dintre voi care nu renunță la toate bunurile lui, nu poate fi ucenicul Meu.

34 Sarea este bună. Dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce va fi făcută din nou sărată?!

35 Nu mai este de folos nici pentru pământ și nici pentru grămada de gunoi, cioamenii o aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă!“

Copyright information for NTLR