a+ 18:11 Sau: despre
b+ 18:12 Vezi nota de la 5:33
c+ 18:15 Cu scopul de a-i binecuvânta (vezi Mc. 10:16 )
d+ 18:21 În iudaism un om devenea responsabil de păzirea poruncilor lui Dumnezeu la vârsta de 13 ani
e+ 18:24 Cele mai importante mss nu conțin aceste cuvinte
f+ 18:38 Titlu mesianic. Vezi 2 Sa 7:12-16; Is. 9:6-7; peste tot în carte. În iudaism exista o tradiție care spunea că Fiul lui David (Solomon, mai întâi, și apoi Mesia) are mari puteri de a vindeca (vezi Josefus, Antich., 8.2.2)
g+ 18:42 Vezi nota de la 7:50

Luke 18

Pilda văduvei stăruitoare

1Le-a spus apoi o pildă despre faptul că trebuie să se roage întotdeauna și să nu se descurajeze:

2El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu-i era rușine.

3În cetatea aceea era și o văduvă care tot venea la el și-i zicea: «Fă-mi dreptate în procesul cu potrivnicul meu!»

4Pentru o vreme n-a vrut să-i facă dreptate, dar după aceea și-a zis: «Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu și nici de oameni nu mi-e rușine,

5totuși, pentru că această văduvă mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu mai vină întruna și să mă bată la cap!»“

6Apoi Domnul a zis: „Auziți ce zice judecătorul cel nedrept?

7Și oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleșilor Săi, care strigă zi și noapte către El, măcar că întârzie față de ei?!

8Vă spun că le va face dreptate foarte curând! Dar când va veni Fiului Omului, va găsi El oare credință pe pământ?“

Pilda fariseului și a colectorului de taxe

9A mai spus și următoarea pildă pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt drepți și îi disprețuiau pe ceilalți:

10„Doi oameni s-au dus la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt era colector de taxe.

11Fariseul stătea în picioare și se ruga în a  sine însuși astfel: «Dumnezeule, Îți mulțumesc că eu nu sunt ca ceilalți oameni – tâlhari, nedrepți, adulteri – și nici chiar ca acest colector de taxe!

12Eu postesc de două ori pe săptămână b  și dau zeciuială din tot ceea ce câștig!»

13Colectorul de taxe însă stătea la distanță și nu îndrăznea nici măcar să-și ridice ochii spre cer, ci se bătea pe piept, zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul!»

14Eu vă spun că mai degrabă acesta s-a dus acasă socotit drept, decât celălalt. Căci oricine se înalță pe sine va fi smerit, iar cel ce se smerește va fi înălțat!“

Isus și copilașii

15I-au adus și niște copilași ca să se atingă de ei c  , dar ucenicii, când au văzut aceasta, i-au mustrat pe cei care i-au adus.

16Isus însă i-a chemat la Sine pe copilași și a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei!

17Adevărat vă spun că cel care nu primește Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, cu nici un chip nu va intra în ea!“

Isus și conducătorul bogat

18Un conducător L-a întrebat: – Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viață veșnică?

19Isus i-a răspuns: – De ce Mă numești „bun“? Nimeni nu este bun decât Unul: Dumnezeu!

20Cunoști poruncile: „Să nu comiți adulter“, „Să nu ucizi“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Cinstește-l pe tatăl tău și pe mama ta.“

21El I-a spus: – Pe toate acestea le-am împlinit încă din tinerețea mea d  .

22Când a auzit aceasta, Isus i-a zis: – Îți mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai și împarte săracilor, și vei avea astfel o comoară în cer. Apoi vino, urmează-Mă!

23Când a auzit el aceste lucruri, s-a întristat foarte tare, pentru că era foarte bogat.

24Isus a văzut (că se întristase foarte tare) e  și a zis: – Cât de greu este pentru cei ce au bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu!

25Căci este mai ușor să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu!

26Cei ce au auzit aceastas -au întrebat: „Atunci cine poate fi mântuit?“

27El a zis: – Ceea ce este imposibil pentru oameni, este posibil pentru Dumnezeu.

28Atunci Petru I-a zis: – Iată, noi le-am lăsat pe ale noastre și Te-am urmat!

29El le-a răspuns: – Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casa sau soția, sau frații, sau părinții, sau copiii de dragul Împărăției lui Dumnezeu

30și care să nu primească mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine – viață veșnică.

Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa

31Apoi i-a luat deoparte pe cei doisprezece și le-a zis: „Iată că ne îndreptăm spre Ierusalim și toate cele scrise prin profeți despre Fiul Omului se vor împlini.

32Căci El va fi dat pe mâna neamurilor, va fi batjocorit, insultat, scuipat

33și, după ce-L vor biciui, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.“

34Ei n-au înțeles nimic din aceste lucruri; vorbirea aceasta era ascunsă de ei și nu pricepeau ce li se spunea.

Isus vindecă un orb lângă Ierihon

35În timp ce Isus Se apropia de Ierihon, un orb ședea lângă drum cerșind.

36Când a auzit mulțimea trecând, orbul a întrebat ce se întâmplă.

37I-au spus că trece Isus din Nazaret.

38Atunci el a început să strige: – Isuse, Fiul lui David f  , ai milă de mine!

39Cei ce mergeau în față îl mustrau spunându -i să tacă, dar el striga și mai tare: – Fiul lui David, ai milă de mine!

40Isus S-a oprit și a poruncit să fie adus la El. Când orbul s-a apropiat, Isus l-a întrebat:

41– Ce vrei să fac pentru tine? El I-a răspuns: – Doamne, să-mi recapăt vederea!

42Isus a zis: – Recapătă-ți vederea; credința ta te-a vindecat g  !

43Imediat el și-a recăpătat vederea și L-a urmat pe Isus, slăvindu-L pe Dumnezeu. Tot poporul care văzuse acest lucru a dat laudă lui Dumnezeu.

Copyright information for NTLR