a+ 20:9 Vezi Is. 5:1-7
b+ 20:16 Sau: Doamne ferește!
c+ 20:17 Vezi Ps. 118:22
d+ 20:22 Vezi nota de la 2:1; și în vs. 24, 25
e+ 20:24 Moneda romană cea mai comună în acele vremuri; pe o parte avea chipul împăratului roman iar pe cealaltă o inscripție care susținea că acesta este divin; pentru valoarea denarului, vezi nota de la 7:41
f+ 20:25 Probabil o aluzie la pretenția afirmației de pe reversul monedei; vezi nota de la 20:24
g+ 20:27 Saducheii formau gruparea cea mai influentă pe plan politic, membrii ei făcând parte din familiile preoțești; respectau legea scrisă, însă respingeau învățăturile despre înviere, îngeri și duhuri (vezi F.A. 23:8 )
h+ 20:28 Vezi Deut. 25:5-6; în cf. cu legea leviratului (lat.: levir, „cumnat“), fiul care avea să se nască era moștenitorul celui decedat, pentru a-i duce numele mai departe, pentru a nu înstrăina posesiunea familiei și pentru a-i asigura văduvei un trai liniștit
i+ 20:34 Lit.: fiii; idiom ebraic, păstrat și în NT, care specifică apartenența la o anumită categorie; și în v. 36
j+ 20:37 Vezi Ex. 3:6
k+ 20:42 În TM cuvintele pentru Domnul sunt diferite: Domnul ( YHWH ) i-a zis Stăpânului ( Adoni ) meu; în textul grecesc: Domnul ( Kurios ) i-a zis Domnului ( Kurios ) meu
l+ 20:43 Termenul se referă la scăunașul pe care un rege își odihnea picioarele, atunci când ședea pe tron (vezi 2 Cron. 9:18; Ps. 110:1 )
m+ 20:43 Vezi Ps. 110:1

Luke 20

Autoritatea lui Isus

Într-una din zile, în timp ce Isus dădea învățătură poporului în Templu și vestea Evanghelia, au venit conducătorii preoților și cărturarii împreună cu bătrânii

și L-au întrebat: – Spune-ne, cu ce autoritate faci aceste lucruri și cine Ți-a dat această autoritate?

El le-a răspuns: – Vă voi pune și Eu o întrebare. Spuneți-Mi:

botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?

Ei au început să discute între ei și să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-ați crezut?»,

iar dacă vom răspunde: «De la oameni!», tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este convins că Ioan a fost un profet.“

Așa că I-au răspuns că nu știu de unde era.

Atunci și Isus le-a zis: – Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.

Pilda vierilor

Apoi a început să spună poporului următoarea pildă: „Un om a plantat o vie a , a arendat-o unor viticultori și a plecat într-o călătorie pentru o vreme îndelungată.

10 La vremea roadelor a trimis un sclav la viticultori, ca să-i dea partea cuvenită din rodul viei. Viticultorii însă l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

11 A mai trimis un alt sclav, dar și pe acela l-au bătut, l-au înjosit și l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

12 A mai trimis un al treilea, dar și pe acesta l-au rănit și l-au aruncat afară.

13 Atunci stăpânul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate că pe el îl vor respecta!»

14 Dar viticultorii, când l-au văzut, și-au zis unii altora: «Acesta este moștenitorul! Să-l omorâm pentru ca moștenirea să fie a noastră!»

15 Și l-au scos afară din vie și l-au omorât. Așadar, ce le va face stăpânul viei?

16 Va veni și-i va nimici pe viticultorii aceia, iar via o va da altora.“ Când au auzit ei aceste cuvinte, au zis: „Să nu se întâmple una ca asta!“ b 

17 Dar El i-a privit și le-a zis: „Atunci ce înseamnă următorul pasajunde a fost scris: «Piatra pe care au respins-o zidarii a devenit piatra din capul unghiului.» c ?

18 Oricine cade peste piatra aceea va fi sfărâmat în bucăți, iar pe acela peste care cade ea, îl va zdrobi.“

19 Chiar în ceasul acela cărturarii și conducătorii preoților au căutat să pună mâna pe El, dar le-a fost frică de popor; căci ei știau că împotriva lor spusese Isus această pildă.

Tributul datorat Cezarului

20 Au început să-L urmărească îndeaproape și au trimis niște spioni, care se prefăceau că sunt oameni drepți, ca să-L prindă cu vorba și să-L poată da astfel pe mâna puterii și autorității guvernatorului.

21 Aceștia L-au întrebat: – Învățătorule, știm că vorbești și-i înveți pe oameni corect, că nu ești părtinitor, ci îi înveți calea lui Dumnezeu în adevăr.

22 Se cuvine să plătim tribut Cezarului d  sau nu?

23 El însă și-a dat seama de viclenia lor și le-a zis:

24 – Arătați-mi un denar e ! Chipul și inscripția de pe el, ale cui sunt? – Ale Cezarului, au răspuns ei.

25 El le-a zis: – Așadar, dați Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu! f 

26 Astfel ei n-au putut să-L prindă cu vorba în fața poporului și, mirați de răspunsul Lui, au tăcut.

Despre înviere

27 Apoi au venit la El niște saduchei g , care zic că nu există înviere, și L-au întrebat:

28 – Învățătorule, Moise ne-a scris că dacă fratele cuiva moare fără să aibă copii și-i rămâne astfel doar soția, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva și să-i ridice un urmaș fratelui său. h 

29 Erau șapte frați. Primul și-a luat o soție, dar a murit fără să aibă copii.

30 Cu al doilea s-a întâmplat la fel.

31 Al treilea s-a căsătorit și el cu văduva și tot așa toți cei șapte; și au murit fără să aibă copii.

32 Femeia a murit ultima dintre toți.

33 Deci, la înviere, soția căruia dintre ei va fi femeia? Căci toți șapte au avut-o de soție!

34 Isus le-a răspuns: – Copiii i  veacului acestuia se însoară și se mărită,

35 dar cei care vor fi considerați vrednici să aibă parte de veacul acela și de învierea dintre cei morți nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita,

36 căci ei nu mai pot muri pentru că sunt ca îngerii și sunt fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.

37 Iar cuprivire la faptul că cei morți sunt înviați, însuși Moise a făcut cunoscut acest lucru, acolo unde scrie despre tufiș, când vorbește despre Domnul ca fiind Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov j .

38 Ori El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii.

39 Atunci unii dintre cărturari I-au zis: – Învățătorule, bine ai zis!

40 Căci nu mai îndrăzneau să-I pună nici o întrebare.

Al cui fiu este Cristos?

41 El însă i-a întrebat: – Cum de zic ei despre Cristos că este fiul lui David?

42 Căci David însuși, în cartea Psalmilor, spune: „Domnul I-a zis Domnului meu k : «Șezi la dreapta Mea,

43 până voi face din dușmanii Tăi așternut l  al picioarelor Tale!»“ m 

44 Așadar, David Îl numește „Domn“; deci cum este El fiul lui?

45 Apoi le-a vorbit ucenicilor în auzul întregului popor:

46 „Păziți-vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi și care iubesc să fie salutați prin piețe și să li se dea scaunele de onoare în sinagogi și locurile de onoare la mese.

47 Ei devorează casele văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o condamnare mult mai mare.“

Copyright information for NTLR