a+ 10:1 Unele mss nu conțin acest cuvânt, având: Iudeii, dincolo de Iordan
b+ 10:6 Vezi Gen. 1:27
c+ 10:7 Unele dintre mss cele mai timpurii și mai importante nu conțin aceste cuvinte
d+ 10:7-8 Vezi Gen. 2:24
e+ 10:19 Vezi Ex. 20:12-16; Deut. 5:16-20
f+ 10:24 Cele mai timpurii și mai importante mss nu conțin aceste cuvinte
g+ 10:38 Figură de stil care se referă la a împărtăși soarta cuiva; paharul simbolizează aici suferința cauzată de păcatul omenirii și de judecata lui Dumnezeu, pe care Isus avea să le ia asupra Lui (vezi, de ex., Is. 51:17; Ier. 25:15; Ezech. 23:32-33 și Mc. 14:36; 15:34 ); și în v. 39
h+ 10:38 Vezi Lc. 12:50
i+ 10:47 Titlu mesianic. Vezi 2 Sa m. 7:12-16; Is. 9:6-7; în iudaism exista o tradiție care spunea că Fiul lui David (Solomon, și mai târziu Mesia) are mari puteri de a vindeca (vezi Josefus, Antich., 8.2.2); și în v. 48
j+ 10:51 Corespondentul aramaic al ebraicului rabi; vezi nota de la 9:5

Mark 10

Despre divorț

1Apoi a plecat de acolo și a venit în regiunea Iudeii (și) a  dincolo de Iordan. Mulțimile s-au adunat din nou în jurul Lui, iar El, după cum Îi era obiceiul, a început iarăși să-i învețe.

2Niște farisei au venit la El ca să-L pună la încercare și L-au întrebat: – Are voie un bărbat să divorțeze de soția lui?

3Isus i-a întrebat: – Ce v-a poruncit Moise?

4Ei I-au răspuns: – Moise a dat voie ca bărbatul să-i scrie soției o carte de despărțire și s-o lase să plece.

5Dar Isus le-a zis: – Din cauza inimilor voastre împietrite v-a scris el această poruncă,

6însă la începutul creației Dumnezeu „i-a făcut bărbat și femeie“ b  .

7„De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama (și se va uni cu soția lui) c  ,

8iar cei doi vor deveni un singur trup.“ d  Așa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup!

9Deci, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!

10În casă, ucenicii L-au întrebat cu privire la aceasta.

11El le-a zis: „Oricine divorțează de soția lui și se căsătorește cu altcineva, comite adulter împotriva ei.

12Și dacă o soție divorțează de bărbatul ei și se căsătorește cu altcineva, comite adulter.“

Isus și copilașii

13I-au adus niște copilași, ca să se atingă de ei, dar ucenicii i-au mustrat pe cei care i-au adus.

14Isus însă, când a văzut acest lucru, s-a indignat și le-a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei!

15Adevărat vă spun că oricine nu primește Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, cu nici un chip nu va intra în ea!“

16Apoi i-a luat în brațe și i-a binecuvântat punându-Și mâinile peste ei.

Isus și tânărul bogat

17Chiar când pornea la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui și L-a întrebat: – Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viață veșnică?

18Isus i-a răspuns: – De ce Mă numești „bun“? Nimeni nu este bun decât Unul: Dumnezeu.

19Cunoști poruncile: „Să nu ucizi“, „Să nu comiți adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Să nu înșeli“, „Cinstește-l pe tatăl tău și pe mama ta.“ e 

20El I-a spus: – Învățătorule, pe toate acestea le-am împlinit încă din tinerețea mea.

21Privindu-l, Isus l-a iubit și i-a zis: – Îți lipsește un singur lucru: du-te, vinde tot ce ai și dă săracilor, și vei avea astfel o comoară în cer. Apoi vino, urmează-Mă!

22Mâhnit de aceste cuvinte, a plecat întristat, pentru că avea multe posesiuni.

23Isus a privit în jur și le-a zis ucenicilor Săi: – Cât de greu va fi pentru cei bogați să intre în Împărăția lui Dumnezeu!

24Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui. Isus le-a zis iarăși: – Copii, cât de greu este (pentru cei ce se încred în bogății) f  să intre în Împărăția lui Dumnezeu!

25Este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu.

26Ei au rămas foarte uimiți și se întrebau între ei: „Atunci cine poate fi mântuit?“

27Isus i-a privit și a zis: – Este imposibil pentru oameni, dar nu și pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.

28Petru a început să-I zică: – Iată, noi am lăsat totul și Te-am urmat.

29Isus a răspuns: – Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casă, sau frați, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii sau ogorul de dragul Meu și de dragul Evangheliei

30și care să nu primească de o sută de ori mai mult acum, în vremea aceasta, case, frați, surori, mame, copii și ogoare, împreună cu persecuții, iar în veacul care vine – viață veșnică.

31Dar mulți din cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.

Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa

32Ei erau pe drum și se îndreptau spre Ierusalim. Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau neliniștiți, iar cei care-L urmau erau speriați. Isus i-a luat din nou deoparte pe cei doisprezece și a început să le vorbească despre ce urma să I se întâmple:

33„Iată că ne suim spre Ierusalim și Fiul Omului va fi dat pe mâna conducătorilor preoților și a cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte și-L vor da pe mâna neamurilor,

34care Îl vor batjocori, Îl vor scuipa, Îl vor biciui și-L vor omorî. Dar după trei zile va învia.“

Cererea fiilor lui Zebedei

35Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, au venit la El și I-au zis: – Învățătorule, vrem să faci pentru noi orice-Ți vom cere.

36Isus i-a întrebat: – Ce vreți să fac pentru voi?

37Ei I-au răspuns: – Dă-ne voie să ședem unul la dreapta și altul la stânga Ta, în slava Ta.

38Isus le-a zis: – Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul pe care îl beau Eu g  sau să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu h  ?

39– Putem! au răspuns ei. Isus le-a zis: – Veți bea paharul pe care-l voi bea Eu și veți fi botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu,

40dar dreptul de a sta la dreapta sau la stânga Mea nu ține de Mine să-l dau, ci este pentru aceia cărora le-a fost pregătit.

41Ceilalți zece, când au auzit, au început să fie indignați de Iacov și Ioan.

42Isus i-a chemat la El și le-a zis: „Știți că cei care sunt considerați domnitorii neamurilor fac pe stăpânii cu ele, iar mai marii lor se poartă cu tiranie cu ele.

43Între voi să nu fie așa! Ci oricine vrea să fie mai mare între voi trebuie să devină slujitorul vostru,

44iar cel ce vrea să fie primul între voi trebuie să devină sclavul tuturor.

45Căci Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.“

Vindecarea orbului Bartimeu

46Au ajuns în Ierihon. Când a ieșit Isus din Ierihon, împreună cu ucenicii Lui și cu o mulțime destul de mare de oameni, un cerșetor orb, pe nume Bartimeu, fiul lui Timeu, ședea lângă drum.

47Când a auzit el că trece Isus din Nazaret, a început să strige: – Fiul lui David i  , Isuse, ai milă de mine!

48Mulți îl mustrau spunându -i să tacă, dar el striga și mai tare: – Fiul lui David, ai milă de mine!

49Isus S-a oprit și a zis: „Chemați-l!“ Ei l-au chemat pe orb și i-au zis: „Îndrăznește! Ridică-te, căci te cheamă!“

50El și-a aruncat haina, a sărit în picioare și a venit la Isus.

51Isus l-a întrebat: – Ce vrei să fac pentru tine? El I-a răspuns: – Rabbuni j  , să-mi recapăt vederea!

52Isus i-a zis: – Du-te, credința ta te-a vindecat! Imediat el și-a recăpătat vederea și L-a urmat pe Isus pe drum.

Copyright information for NTLR