a+ 12:1 Vezi Is. 5:1-2, 7
b+ 12:10-11 Vezi Ps. 118:22, 23
c+ 12:13 Susținători ai dinastiei irodiene; irodienii erau partizani ai romanilor, cu sprijinul cărora domnea dinastia irodiană, deci erau favorabili tributului, pe când fariseii erau niște naționaliși moderați, care nu agreau tributul
d+ 12:14 Titlu purtat de împărații romani, preluat de la Iulius Caesar ( 44 î.Cr. ); și în vs. 16-17
e+ 12:15 Moneda romană obișnuită în acele vremuri; pe o parte avea chipul împăratului roman iar pe cealaltă o inscripție care susținea că acesta este divin
f+ 12:17 Probabil o aluzie la pretenția afirmației de pe reversul monedei; vezi nota de la v. 15
g+ 12:18 Saducheii formau gruparea cea mai influentă pe plan politic, membrii ei făcând parte din familiile preoțești; respectau legea scrisă, însă respingeau învățăturile despre înviere, îngeri și duhuri (vezi F.A. 23:8 )
h+ 12:19 Vezi Deut. 25:5-6; în cf. cu legea leviratului (lat. levir, „cumnat“), fiul care avea să se nască era moștenitorul celui decedat, pentru a-i duce numele mai departe, pentru a nu înstrăina posesiunea familiei și pentru a-i asigura văduvei un trai liniștit
i+ 12:23 Cele mai timpurii și mai importante mss nu conțin aceste cuvinte
j+ 12:26 Vezi Ex. 3:6
k+ 12:29 Sau: Domnul este Dumnezeul nostru, Domnul este unul
l+ 12:30 Vezi Deut. 6:4-5
m+ 12:30 Multe mss importante nu conțin această propoziție
n+ 12:31 Vezi Lev. 19:18
o+ 12:36 În TM cuvintele pentru Domnul sunt diferite: Domnul ( YHWH ) i-a zis Stăpânului ( Adoni ) meu; în textul grecesc: Domnul ( Kurios ) i-a zis Domnului ( Kurios ) meu
p+ 12:36 Vezi Ps. 110:1
q+ 12:41 Cu referire la locul unde se aflau cutiile pentru daruri, daruri ce luau drumul vistieriei; Mișna (culegere de texte legislative, reflectând cinci secole de tradiție: 300 î.Cr.-200 d.Cr. ) atestă existența a 13 astfel de cutii în Templu; și în v. 43
r+ 12:42 Un lepton era jumătate de cvadrant (vezi nota următoare) și a 128-a parte dintr-un denar (vezi nota de la 6:37 )
s+ 12:42 Sau: cvadrant, cea mai mică monedă romană din bronz; a 4-a parte dintr-un as (vezi nota de la Mt. 10:29 ) și a 64-a dintr-un denar (vezi nota de la 6:37 )

Mark 12

Apoi a început să le vorbească în pilde: – Un om a plantat o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc și a construit un turn de pază. a  Apoi a arendat-o unor viticultori și a plecat într-o călătorie.

La vremea roadelor a trimis un sclav la viticultori ca să ia de la ei partea cuvenită din roadele viei.

Viticultorii însă l-au apucat, l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

A trimis din nou la ei un alt sclav, dar și pe acesta l-au bătut peste cap și l-au înjosit.

A trimis apoi un altul, dar pe acela l-au omorât, și apoi încă mulți alții, dintre care pe unii i-au bătut, iar pe alții i-au omorât.

Singurul pe care-l mai avea era un fiu preaiubit. În cele din urmă, l-a trimis la ei, spunându-și: „Pe fiul meu îl vor respecta!“

Dar viticultorii aceia și-au zis între ei: „Acesta este moștenitorul! Haideți să-l omorâm, și moștenirea va fi a noastră!“

Și l-au apucat, l-au omorât și l-au scos afară din vie.

Așadar, ce va face stăpânul viei? Va veni și-i va nimici pe viticultori, iar via o va da altora.

10 N-ați citit acest loc din Scriptură unde scrie: „Piatra pe care au respins-o zidarii a devenit piatra din capul unghiului.

11 Domnul a făcut acest lucru și este minunat în ochii noștri!“? b 

12 Ei au căutat să-L prindă, dar le-a fost frică de popor; căci ei știau că împotriva lor spusese Isus pilda. Așa că L-au lăsat și au plecat.

Tributul datorat Cezarului

13 I-au trimis la El pe câțiva dintre farisei și dintre irodieni c  ca să-L prindă în cursă cu vorba.

14 Ei au venit și I-au zis: – Învățătorule, știm că ești corect, fără să-Ți pese de nimeni, căci nu cauți la fața omului, ci îi înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cuvine să plătim tribut Cezarului d  sau nu? Să plătim sau să nu plătim?

15 El însă, înțelegând ipocrizia lor, le-a zis: – De ce Mă puneți la încercare? Aduceți-Mi un denar e , să-l văd!

16 Ei I-au adus. Isus i-a întrebat: – Chipul acesta și inscripția, ale cui sunt? – Ale Cezarului, I-au răspuns ei.

17 Isus le-a zis: – Dați deci Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu! f Ei au rămas uimiți de El.

Despre înviere

18 Au venit la El saducheii g , care zic că nu există înviere, și L-au întrebat:

19 – Învățătorule, Moise ne-a scris că dacă fratele cuiva moare fără să aibă copii și-i rămâne astfel doar soția, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva și să-i ridice un urmaș fratelui său. h 

20 Erau șapte frați. Primul și-a luat o soție, dar a murit fără să lase vreun urmaș.

21 Al doilea s-a căsătorit cu văduva, dar și el a murit fără să lase vreun urmaș. Așa s-a întâmplat și cu al treilea.

22 Și nici unul din cei șapte n-a lăsat vreun urmaș. Femeia a murit ultima dintre toți.

23 La înviere, (când se vor scula,) i  soția căruia dintre ei va fi ea? Căci toți șapte au avut-o de soție!

24 Isus le-a răspuns: – Oare nu vă rătăciți voi tocmai pentru că nu cunoașteți nici Scripturile și nici puterea lui Dumnezeu?

25 Căci atunci când se vor scula din morți, nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, ci vor fi ca îngerii din ceruri.

26 Iar cu privire la faptul că cei morți sunt înviați, n-ați citit în cartea lui Moise, acolo unde scrie despre tufiș, cum i-a vorbit Dumnezeu și i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.“ j ?

27 El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii! Sunteți foarte rătăciți!

Cea mai mare poruncă

28 Unul dintre cărturari venise și-i auzise discutând. Când a văzut că Isus le-a răspuns bine, L-a întrebat: – Care este cea dintâi poruncă dintre toate?

29 Isus i-a răspuns: – Cea dintâi poruncă este: „Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. k 

30 Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta.“ l (Aceasta este cea dintâi poruncă.) m 

31 Iar a doua este următoarea: „Să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți.“ n  Nu există altă poruncă mai mare decât acestea.

32 Cărturarul I-a zis: – Bine, Învățătorule! Este adevărat ceea ce ai spus, și anume că El este Unul singur, că nu este altul în afară de El

33 și că a-L iubi pe El cu toată inima, cu toată priceperea și cu toată puterea și a-l iubi pe semenul tău ca pe tine însuți este mult mai mult decât toate arderile de tot și decât toate jertfele.

34 Când a văzut Isus că răspunsese cu înțelepciune, i-a zis: – Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu. Și nimeni nu mai îndrăznea să-i pună vreo întrebare.

Al cui fiu este Cristos?

35 În timp ce dădea învățătură în Templu, Isus a întrebat: – Cum de zic cărturarii despre Cristos că este fiul lui David?

36 David însuși, în Duhul Sfânt, spune: „Domnul I-a zis Domnului meu: o «Șezi la dreapta Mea, până-Ți voi pune dușmanii sub picioare!»“ p 

37 David însuși Îl numește „Domn“; deci cum este El fiul lui? Mulțimea cea mare Îl asculta cu plăcere.

38 În învățătura Lui, spunea: „Feriți-vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi, să fie salutați prin piețe

39 și să li se dea scaunele de onoare în sinagogi și locurile de onoare la mese.

40 Ei devorează casele văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o condamnare mult mai mare.“

Văduva săracă și dărnicia ei

41 S-a așezat în fața vistieriei q Templului și se uita cum punea mulțimea bani în vistierie. Mulți din cei bogați puneau mult.

42 A venit și o văduvă săracă și a pus două lepta r , care fac un codrantes s .

43 Isus i-a chemat pe ucenicii Lui și le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toți cei care au pus în vistierie,

44 pentru că toți au pus din abundența lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.“

Copyright information for NTLR