a+ 6:3 Multe mss, probabil pentru a se armoniza cu Mt. 13:55 sau din reverență față de persoana lui Isus, conțin: fiul tâmplarului și al Mariei; posibil ca aceste cuvinte să fi fost o jignire la adresa lui Isus, din partea celor din Nazaret (niciodată despre un bărbat nu se spunea că este fiul mamei, ci al tatălui)
b+ 6:3 Gr.: Ioses, o variantă a lui Iosif
c+ 6:14 De fapt, tetrarhul Irod Antipa ( 4 î.Cr.-39 d.Cr. ), unul dintre fiii lui Irod cel Mare ( 37-4 î.Cr. ); tetrarhul domnea peste a patra parte a unei regiuni, fiind inferior unui rege și stăpânind doar cu aprobarea romanilor
d+ 6:14 Unele mss timpurii conțin: El zicea
e+ 6:17 Nepoată a lui Irod cel Mare, căsătorită mai întâi cu Filip, fratele vitreg al lui Irod Antipa (a nu se confunda cu tetrarhul Filip; vezi Lc. 3:1 ); și în vs. 19, 22
f+ 6:18 Cf. Lev. 18:16; 20:21
g+ 6:20 Unele mss conțin: făcea multe lucruri, probabil din pricina confuziei între poieo ( a face ) și aporeo ( a fi în cumpănă )
h+ 6:22 Multe mss foarte importante conțin: fiica lui, Irodiada; alte mss conțin: fiica Irodiadei înseși
i+ 6:23 Unele mss nu conțin acest cuvânt
j+ 6:34 Vezi Num. 27:17; Ezech. 34:15
k+ 6:37 Un denar era plata obișnuită pentru o zi de muncă (soldații romani primeau, de asemenea, un denar pe zi); deci, câștigul pentru 8 luni de zile, luând în calcul Sabatele și sărbătorile
l+ 6:44 Unele mss nu conțin acest cuvânt
m+ 6:48 Între orele 3:00-6:00; evreii au împrumutat de la romani împărțirea nopții în 4 străji a câte 3 ore; în VT, noaptea era împărțită în 3 străji a câte 4 ore ( apus-22:00; 22:00-2:00; 2:00-răsărit )
n+ 6:48 Sau: era cât pe ce să treacă de ei; sensul expresiei în greacă este nesigur; probabil că textul vorbește din perspectiva ucenicilor. Sau vezi Ex. 33:19, 22, unde slava lui Dumnezeu trece pe lângă (cf. LXX, unde este folosit același cuvânt grecesc) Moise

Mark 6

Necredința celor din Nazaret

1Isus a ieșit de acolo și a venit în patria Lui. Ucenicii Lui L-au urmat.

2Când a venit ziua Sabatului, a început să dea învățătură în sinagogă. Mulți, când Îl auzeau, erau uimiți și ziceau: „De unde are Acest Om aceste lucruri? Ce fel de înțelepciune este aceasta care I-a fost dată? Cum de se fac aceste minuni prin mâinile Lui?

3Oare nu este Acesta tâmplarul, fiul Mariei a  și fratele lui Iacov, al lui Iosif b  , al lui Iuda și al lui Simon? Și surorile Lui, nu sunt oare aici, printre noi?“ Și astfel, ei se poticneau în El.

4Isus însă le-a zis: „Un profet nu este fără onoare decât în patria lui, între rudele lui și în casa lui.“

5Și n-a putut să facă acolo nici o minune, în afară de faptul că Și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat.

6Și se mira de necredința lor.

Trimiterea celor doisprezece

Isus străbătea satele de jur-împrejur, dând învățătură.

7El i-a chemat pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi, dându-le autoritate asupra duhurilor necurate.

8Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag – să nu ia nici pâine, nici traistă, nici bani la brâu,

9ci să se încalțe cu sandale, dar să nu-și ia două tunici.

10El le-a mai zis: „În orice casă intrați, rămâneți acolo până când veți pleca din locul acela.

11Și dacă în vreun loc nu vă vor primi și nu vă vor asculta, scuturați-vă praful de sub picioare când ieșiți de acolo, drept mărturie împotriva lor!“

12Ei au plecat și au predicat că oamenii trebuie să se pocăiască.

13Au scos mulți demoni și pe mulți bolnavi i-au uns cu untdelemn și i-au vindecat.

Ioan Botezătorul decapitat

14Regele c  Irod a auzit despre Isus, căci numele Lui ajunsese vestit. Unii ziceau d  : „Ioan Botezătorul a fost înviat dintre cei morți și de aceea lucrează aceste puteri prin El!“

15Alții ziceau: „Este Ilie!“, iar alții ziceau: „Este un profet, ca unul dintre profeți!“

16Dar Irod, când a auzit, a zis: „Ioan acela, cel pe care l-am decapitat, a fost înviat!“

17Căci Irod însuși trimisese să-l aresteze pe Ioan și-l legase în închisoare din cauza Irodiadei e  , soția lui Filip, fratele său, deoarece Irod se căsătorise cu ea,

18iar Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ți este permis s-o ai pe soția fratelui tău!“ f 

19Irodiada îl dușmănea pe Ioan și voia să-l omoare, dar nu putea,

20pentru că Irod se temea de Ioan, știindu-l un bărbat drept și sfânt, și îl proteja. Când îl asculta, de multe ori stătea în cumpănă g  ; și îl asculta cu plăcere.

21A venit însă o zi oportună, când Irod, la aniversarea zilei sale de naștere, a dat un ospăț nobililor săi, ofițerilor și conducătorilor Galileii.

22Fiica Irodiadei h  a venit și a dansat, iar lui Irod și invitaților săi le-a plăcut. Regele i-a zis atunci fetei: – Cere-mi orice dorești și-ți voi da!

23Apoi i-a jurat (solemn) i  : – Orice-mi vei cere, îți voi da, până la o jumătate din regatul meu!

24Fata a ieșit și a întrebat-o pe mama ei: – Ce să cer? Aceasta i-a răspuns: – Capul lui Ioan Botezătorul!

25Atunci ea a intrat în grabă la rege, cerându-i: – Doresc să-mi dai chiar acum, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!

26Regele s-a întristat foarte tare, dar, din pricina jurămintelor și a invitaților săi, n-a putut s-o refuze.

27Și regele a trimis imediat un călău, poruncindu-i să-i aducă capul lui Ioan. Acesta s-a dus, l-a decapitat pe Ioan în închisoare,

28i-a adus capul pe o farfurie și i l-a dat fetei, iar fata i l-a dat mamei sale.

29Când ucenicii lui Ioan au auzit despre aceasta, au venit, i-au luat trupul și l-au pus într-un mormânt.

Isus hrănește peste cinci mii de oameni

30Apostolii s-au adunat la Isus și I-au povestit tot ce făcuseră și tot ce-i învățaseră pe oameni.

31Isus le-a zis: „Veniți cu Mine într-un loc pustiu, doar voi singuri, și odihniți-vă puțin!“ Căci erau mulți care veneau și plecau, iar ei n-aveau timp nici măcar să mănânce.

32Au plecat deci cu barca, doar ei singuri, spre un loc pustiu.

33Dar mulți i-au văzut plecând și i-au recunoscut, așa că oameni din toate cetățile au alergat pe jos până acolo și au sosit înaintea lor.

34Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulțime de oameni și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n-au păstor. Și a început să-i învețe multe lucruri. j 

35Fiindcă ora era deja târzie, ucenicii Lui au venit la El și I-au zis: – Locul acesta este pustiu și ora este deja târzie.

36Dă-le drumul mulțimilor să meargă prin cătunele din împrejurimi și prin sate ca să-și cumpere ceva să mănânce!

37Însă Isus le-a zis: – Dați-le voi să mănânce! Ei L-au întrebat: – De unde să luăm două sute de denari k  și să ne ducem să cumpărăm pâine, ca să le dăm să mănânce?

38Isus i-a întrebat: – Câte pâini aveți? Duceți-vă și vedeți! După ce au văzut câte pâini aveau, ei I-au răspuns: – Cinci, și doi pești.

39Isus le-a poruncit să-i așeze pe toți pe iarba verde, în grupuri.

40Ei s-au așezat în grupuri de câte o sută și de câte cincizeci.

41Isus a luat cele cinci pâini și cei doi pești, a privit spre cer, a rostit binecuvântarea, a frânt pâinile și apoi le-a dat ucenicilor ca să le împartă mulțimilor. De asemenea, a împărțit tuturor și cei doi pești.

42Au mâncat toți și s-au săturat;

43și au strâns douăsprezece coșuri pline cu firimiturile rămase și cu ceea ce rămăsese din pești.

44Cei ce mâncaseră (pâinile) l  erau cinci mii de bărbați.

Isus umblă pe mare

45Imediat după aceea, Isus i-a zorit pe ucenicii Săi să se suie în barcă și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, în Betsaida, iar între timp El va da drumul mulțimii.

46După ce Și-a luat rămas bun de la ei, S-a dus pe munte să se roage.

47Era deja seară când barca a ajuns în mijlocul mării, iar El se afla singur pe țărm.

48A văzut că ucenicii se chinuiau cu vâslitul, pentru că vântul le era împotrivă și, cam în a patra strajă a nopții m  , Isus a venit spre ei, umblând pe mare; voia să ajungă la ei n  .

49Când L-au văzut umblând pe mare, au zis: „Este o stafie!“ și au țipat,

50pentru că toți s-au speriat când L-au văzut. Dar Isus le-a vorbit imediat și le-a zis: „Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți!“

51După ce S-a suit la ei în barcă, vântul a încetat. Ei s-au mirat foarte tare.

52Căci nu înțeleseseră nici ce s-a întâmplat cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.

53Au traversat marea, au venit în ținutul Ghenezaretului și au ancorat acolo.

54Imediat ce a coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut.

55Ei au alergat prin toată regiunea aceea și au început să-i aducă pe paturi pe cei bolnavi acolo unde auzeau că se află Isus.

56Și oriunde mergea El, în sate, în cetăți sau în cătune, îi așezau pe cei bolnavi în piețe și-L rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui; și toți cei care se atingeau de ea erau vindecați.

Copyright information for NTLR