a+ 13:6 Împăratul persan purta acest titlu, precum și pe cel de împărat al Asiriei
b+ 13:24 Sau: ebraică

Nehemiah 13

Ultimele reforme ale lui Neemia

În ziua aceea s-a citit în auzul poporului din Cartea lui Moise și s-a găsit scris în ea că amonitului și moabitului le este interzisă pe veci intrarea în adunarea lui Dumnezeu,

deoarece nu i-au întâmpinat pe israeliți cu pâine și cu apă, ci l-au tocmit pe Balaam împotriva lor, ca să-i blesteme. Cu toate acestea, Dumnezeu a schimbat blestemul în binecuvântare.

Când au auzit ce spune Legea, i-au separat de ceilalți pe toți cei din Israel cu descendență amestecată.

Reforma morală aprofundată

Înainte de aceasta, preotul Eliașib, care era responsabil cu cămările din Templul lui Dumnezeu și rudă cu Tobia,

îi pregătise acestuia o încăpere mare, chiar acolo unde se obișnuia mai demult să se pună darurile de bunăvoie, tămâia, vasele, zeciuiala din grâne, din must și din ulei care era rânduită leviților, cântăreților și portarilor, precum și contribuția pentru preoți.

Eu nu eram la Ierusalim când se întâmplau toate acestea, căci mă întorsesem la împărat în al treizeci și doilea an de domnie al lui Artaxerxes, împăratul Babilonului a . După o vreme i-am cerut împăratului învoire

și m-am întors la Ierusalim. Am descoperit atunci răul pe care-l făcuse Eliașib, pregătindu-i lui Tobia o încăpere în curțile Templului lui Dumnezeu.

M-am supărat foarte tare și am aruncat afară din încăpere toate lucrurile lui Tobia.

Am dat porunci să se curețe încăperile și am pus iarăși acolo vasele de slujbă ale Templului lui Dumnezeu, darurile de bunăvoie și tămâia.

10 Am mai aflat că nu s-au mai dat părțile rânduite pentru leviți, astfel încât leviții și cântăreții care se ocupau de slujbă s-au întors fiecare la moșia lui.

11 I-am mustrat pe dregători, zicându-le: „De ce ați părăsit Templul lui Dumnezeu?“ Apoi i-am adunat pe leviți și pe cântăreți și i-am pus din nou în slujbele lor.

12 Toți cei din Iuda au început iarăși să-și aducă în magazii zeciuiala din grâne, din must și din ulei.

13 I-am numit responsabili peste magazii pe preotul Șelemia, pe scribul Țadok, pe levitul Pedaia, iar pe Zacur, fiul lui Matania, l-am pus ca ajutor al lor, căci ei erau recunoscuți ca fiind oameni de încredere. Ei urmau să împartă rudelor lor bunurile din magazii.

14 „Adu-Ți aminte de mine, Dumnezeul meu, și nu-mi uita faptele pe care le-am făcut pentru Templul lui Dumnezeu și pentru rânduielile de acolo!“

15 Tot în zilele acelea am văzut pe unii din Iuda călcând în teasc în ziua de Sabat și pe alții aducând snopi sau încărcând pe măgari burdufuri de vin, struguri, smochine și tot felul de poveri, pentru a le aduce la Ierusalim în ziua de Sabat și i-am mustrat chiar în ziua în care își vindeau mărfurile.

16 Mai erau și niște tirieni care locuiau acolo și care aduseseră pește și tot felul de mărfuri. Ei le vindeau la Ierusalim celor din Iuda, tot în ziua de Sabat.

17 I-am mustrat pe nobilii lui Iuda, zicându-le: „Ce înseamnă această faptă rea pe care o faceți, pângărind ziua de Sabat?

18 Oare nu așa au făcut și strămoșii voștri, de a adus Dumnezeul nostru asupra noastră și asupra cetății acesteia tot acest necaz? Pângărind Sabatul nu faceți decât să aduceți mai multă mânie împotriva lui Israel!“

19 Apoi am poruncit ca, atunci când umbra cade asupra porților Ierusalimului, înainte de a începe Sabatul, să se închidă porțile. Am mai dat poruncă să nu se deschidă până după Sabat. Am pus la porți pe unii dintre slujitorii mei, ca să nu permită intrarea poverilor în cetate în timpul zilei de Sabat.

20 Negustorii și vânzătorii de tot felul de mărfuri au înnoptat însă în afara Ierusalimului o dată, chiar de două ori.

21 I-am mustrat zicându-le: „De ce ați înnoptat lângă zid? Dacă mai faceți așa, voi pune mâna pe voi!“ Și de atunci nu au mai venit în ziua de Sabat.

22 Am poruncit leviților care se sfințiseră să preia sarcina păzirii porților, să sfințească ziua de Sabat. „Pentru toate acestea, adu-Ți aminte de mine, Dumnezeul meu, și îndură-te de mine, după marea Ta îndurare!“

23 Tot pe atunci am mai văzut că unii iudei se căsătoriseră cu femei așdodite, amonite și moabite.

24 Jumătate din fiii lor vorbeau limba așdodită și nu știau să vorbească iudaica b , ci doar limba unui popor sau altul.

25 I-am mustrat, i-am blestemat, i-am pălmuit chiar pe unii dintre bărbați și le-am smuls părul. I-am pus să jure pe Dumnezeu astfel: „Nu ne vom mărita fiicele cu fiii popoarelor și nu ne vom căsători nici fiii, nici chiar noi înșine, cu fiicele lor!“

26 Apoi le-am spus: „Oare nu în felul acesta a păcătuit Solomon, regele lui Israel? Nu era nici un alt rege ca el între toate neamurile și era iubit de Dumnezeu. Dumnezeu îl pusese rege peste tot Israelul, însă cu toate acestea și pe el l-au atras în păcat femeile străine.

27 Și acum trebuie să mai auzim și despre voi că săvârșiți acest mare rău și că păcătuiți împotriva Dumnezeului nostru, căsătorindu-vă cu femei străine?“

28 Unul dintre urmașii lui Ioiada, fiul marelui preot Eliașib, era ginerele horonitului Sanbalat. Prin urmare, l-am izgonit de la mine.

29 „Adu-Ți aminte de ei, Dumnezeul meu, pentru faptul că au întinat preoția și legământul preoților și al leviților!“

30 I-am curățit pe preoți și pe leviți de orice străin și i-am așezat la datoriile lor, pe fiecare în slujba lui.

31 Am mai făcut rânduială atât cu privire la lemnele aduse ca dar, la vremuri hotărâte, cât și cu privire la primele roade. „Adu-Ți aminte de mine, Dumnezeul meu, spre bine!“

Copyright information for NTLR