a+ 14:18 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri ( îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică ). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într-un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului; peste tot în carte
b+ 14:18 Cel care păcătuia atrăgea pedeapsa atât asupra sa, cât și asupra casei sale, alcătuită de obicei din trei sau patru generații (vezi Num. 16:31-34; Ios. 7:24 )
c+ 14:22 Poate fi înțeles fie literal, fie cu sensul: de zeci de ori ( de multe ori )
d+ 14:25 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor - vezi Iona 2:5, unde același termen ebraic, suf, are sensul de alge ). Denumirea de Marea Roșie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX și VUL; în VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar și astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf; vezi 1 Regi 9:26

Numbers 14

Rebeliunea poporului și judecata DOMNULUI

Atunci toată adunarea a început să țipe și în noaptea aceea poporul a plâns.

Toți israeliții au cârtit împotriva lui Moise și a lui Aaron; întreaga adunare le-a zis: – Dacă am fi murit în țara Egiptului sau dacă am fi murit în pustia aceasta!

De ce ne aduce Domnul în țara aceasta? Ca să cădem uciși de sabie? Soțiile noastre și copiii noștri vor ajunge pradă; n-ar fi mai bine să ne întoarcem în Egipt?

Și au zis unul către altul: – Să ne alegem o căpetenie și să ne întoarcem în Egipt!

Atunci Moise și Aaron au căzut cu fețele la pământ înaintea întregii adunări a israeliților.

Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, care erau dintre cei ce iscodiseră țara, și-au sfâșiat hainele

și au zis întregii adunări a israeliților: – Țara pe care am străbătut-o noi ca să o iscodim este o țară deosebit de bună.

Dacă Domnul Își găsește plăcerea în noi, ne va duce în această țară și ne-o va da nouă; este o țară în care curge lapte și miere.

Dar nu vă răzvrătiți împotriva Domnului și nu vă temeți de poporul din țară, căci îi vom înghiți de vii. Ei nu mai au nici o protecție, iar Domnul este cu noi; nu vă temeți de ei.

10 Dar întreaga adunare a zis să-i omoare cu pietre. Atunci slava Domnului s-a arătat la Cortul Întâlnirii, înaintea israeliților.

11 Domnul i-a zis lui Moise: – Până când Mă va disprețui poporul acesta? Până când vor refuza să creadă în Mine, în ciuda tuturor semnelor pe care le-am făcut între ei?

12 Îi voi lovi cu molimă și-i voi dezmoșteni, iar pe tine te voi face un neam mai mare și mai puternic decât ei.

13 Dar Moise i-a zis Domnului : – Egiptenii vor auzi lucrul acesta, căci prin puterea Ta ai scos acest popor din mijlocul lor,

14 și vor spune locuitorilor acestei țări. Ei au auzit că Tu, Doamne , ești în mijlocul acestui popor, că Tu, Doamne , ești văzut de ei față în față, că norul Tău stă peste ei și că mergi înaintea lor în timpul zilei într-un stâlp de nor, iar noaptea într-un stâlp de foc.

15 Dacă omori acest popor ca pe un singur om, atunci neamurile care au auzit despre Tine vor zice:

16 „ Domnul n-a putut duce acest popor în țara pe care a jurat că le-o va da și i-a omorât în pustie.“

17 De aceea, Te rog, lasă acum ca puterea Domnului să se arate în măreția ei, după cum ai promis atunci când ai spus:

18 „ Domnul este încet la mânie și plin de îndurare a , iertând nedreptatea și păcatul, dar nu lasă nepedepsit pe cel vinovat, ci pedepsește nelegiuirea părinților în copii și în copiii copiilor lor până la a treia și a patra generație. b 

19 Te rog, iartă nedreptatea acestui popor, potrivit măreției îndurării Tale, așa cum ai iertat acest popor din Egipt până aici.

20 Domnul a zis: – I-am iertat așa cum ai cerut;

21 dar, așa cum este de adevărat faptul că Eu sunt viu și că slava Domnului va umple tot pământul,

22 tot așa nici unul din oamenii care au văzut slava Mea și semnele pe care le-am făcut în Egipt și în pustie și care totuși M-au ispitit de zece ori c  până acum și n-au ascultat glasul Meu,

23 nu vor vedea țara pe care am jurat că le-o voi da părinților lor; nici unul dintre cei care m-au disprețuit nu o vor vedea.

24 Dar pentru că robul Meu Caleb a fost călăuzit de un alt duh și M-a urmat pe deplin, îl voi duce în țara în care a fost, iar urmașii lui o vor moșteni.

25 Amalekiții și canaaniții locuiesc în vale. De aceea, mâine, întoarceți-vă și porniți spre pustie, pe drumul către Marea Roșie d .

26 Domnul le-a zis lui Moise și lui Aaron:

27 „Până când va cârti această adunare rea împotriva Mea? Am auzit cârtirile pe care israeliții le-au rostit împotriva Mea.

28 De aceea spuneți-le: «Pe viața Mea, zice Domnul , că vă voi face precum ați vorbit și voi în auzul Meu:

29 trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta; dintre toți cei de la vârsta de douăzeci de ani în sus care ați fost numărați și înscriși și care ați cârtit împotriva Mea,

30 nici unul nu veți intra în țara în care am jurat că vă voi așeza, în afară de Caleb, fiul lui Iefune, și Iosua, fiul lui Nun.

31 Pe copilașii voștri însă, despre care ați spus că vor fi de jaf, îi voi duce în țară și astfel ei vor cunoaște țara pe care voi ați disprețuit-o.

32 Cât despre voi, trupurile voastre vor cădea în pustia aceasta.

33 Copiii voștri vor fi păstori în pustie timp de patruzeci de ani și vor purta vina necredincioșiei voastre până când trupurile voastre își vor găsi sfârșitul în pustie.

34 După cum timp de patruzeci de zile ați iscodit țara, tot așa, timp de patruzeci de ani – câte un an pentru fiecare zi – vă veți purta vina și astfel veți cunoaște respingerea Mea.»

35 Eu, Domnul , am vorbit; cu siguranță așa îi voi face acestei adunări rele care s-a adunat împotriva Mea. În pustia aceasta își va găsi sfârșitul, aici va muri.“

36 Bărbații pe care Moise îi trimisese să iscodească țara și care, atunci când s-au întors, au făcut toată adunarea să cârtească împotriva lui, aducând un raport nefavorabil despre țară,

37 deci oamenii aceia care aduseseră un raport rău despre țară, au murit loviți de o urgie înaintea Domnului.

38 Numai Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, au rămas în viață dintre bărbații care se duseseră să iscodească țara.

39 Când Moise le-a spus aceste cuvinte tuturor israeliților, poporul a fost cuprins de o mare jale.

40 Ei s-au trezit dis-de-dimineață și s-au urcat pe vârful muntelui, zicând: – Iată-ne! Ne vom duce în locul pe care l-a promis Domnul , căci ne-am dat seama că am păcătuit.

41 Dar Moise le-a zis: – De ce continuați să încălcați porunca Domnului? Nu veți reuși.

42 Să nu vă urcați pentru că Domnul nu este cu voi și astfel veți fi învinși de către dușmanii voștri.

43 Amalekiții și canaaniții sunt înaintea voastră și veți cădea loviți de sabie; fiindcă v-ați abătut de la Domnul , El nu va fi cu voi.

44 Ei însă au îndrăznit să se urce pe înălțimile muntelui, chiar dacă Moise și Chivotul Legământului cu Domnul nu au părăsit tabăra.

45 Atunci amalekiții și canaaniții care locuiau în acea regiune muntoasă au venit, i-au învins și i-au zdrobit până la Horma.

Copyright information for NTLR