Psalms 102

O rugăciune a unui om necăjit, când era doborât de întristare și își vărsa plângerea înaintea DOMNULUI

1Doamne , ascultă rugăciunea mea! Fie ca strigătul meu să ajungă la Tine!

2Nu-Ți ascunde fața de mine în ziua necazului meu! Pleacă-Ți urechea spre mine; când strig, răspunde-mi degrabă!

3Îmi pier zilele ca fumul, oasele-mi ard ca jarul.

4Inima-mi este rănită și se usucă ca iarba, căci uit să-mi mănânc pâinea.

5Din pricina gemetelor mele mi s-au lipit oasele de carne.

6Mă asemăn cu bufnița din pustie; am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături.

7Stau treaz și sunt ca o pasăre singuratică pe acoperiș.

8În fiecare zi dușmanii mei mă batjocoresc; batjocoritorii mei mă blestemă.

9Mănânc cenușă în loc de pâine și îmi amestec băutura cu lacrimi,

10din pricina mâniei și a urgiei Tale; căci Tu m-ai ridicat și m-ai aruncat.

11Zilele îmi sunt ca umbra înserării și mă usuc ca iarba.

12Însă Tu, Doamne , tronezi pe vecie, amintirea Ta ține din generație în generație.

13Tu Te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci este timpul să te înduri de el. I-a sosit vremea!

14Slujitorii Tăi îndrăgesc pietrele Sionuluiși le este milă de țărâna lui.

15Neamurile se vor teme de Numele Domnului și toți regii pământului – de slava Lui,

16când Domnul va zidi Sionul și Se va arăta în slava Lui.

17El va răspunde la rugăciunile celor nevoiași și nu va disprețui rugăciunile lor.

18Să se scrie aceasta pentru generația viitoare, pentru ca poporul care se va naște să-L laude pe Domnul!

19El supraveghează din înălțimea sfințeniei Sale; Domnul privește din ceruri pe pământ,

20ca să ia aminte la gemetele prizonierilor și să-i elibereze pe cei condamnați la moarte.

21Numele Domnului va fi vestit din Sion și lauda Lui – din Ierusalim,

22când se vor strânge popoarele și regatele ca să-I slujească Domnului.

23Mi-a frânt puterea pe drum; mi-a scurtat zilele.

24De aceea am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai Cărui ani țin din generație în generație.

25Tu ai întemeiat la început pământul, iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.

26Ele vor pieri, dar Tu rămâi. Toate se vor învechi ca o haină. Le vei schimba ca pe un veșmânt și ele vor trece.

27Tu, însă, rămâi Același și anii Tăi nu se vor sfârși.“

28Fiii slujitorilor Tăi vor locui țarași urmașii lor vor rămâne înaintea Ta.