a+ 104:18 Sau: pentru bursuci
b+ 104:19 Sau: Tu ai făcut luna ca să arate vremurile / și soarele, care știe când să apună.
c+ 104:26 VT folosește cuvântul atât cu referire la mitologie, desemnând un monstru mitic marin ( Iov 3:8; Ps. 74:13-14 ), cât și cu referire la o specie de animal marin, impresionantă și de temut, de al cărei corespondent modern nu putem fi siguri ( Iov 41:1 )
d+ 104:30 Sau: suflarea

Psalms 104

1Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Doamne , Dumnezeul meu, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat cu splendoare și măreție!

2Tu Te învelești cu lumina ca și cu o manta; Tu întinzi cerurile ca pe un cort,

3și pui grinzile odăilor lui de sus pe ape; din nori Îți faci car, și umbli pe aripile vântului.

4Din vânturi Tu Îți faci îngeri și din flăcări de foc – slujitori.

5Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui, ca să nu se clatine niciodată.

6Îl acoperiseși cu adâncul ca și cu o haină. Apele stăteau pe munți,

7dar la mustrarea Ta au fugit, la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.

8S-au scurs de pe munți, au coborât în văi, în locul pe care îl hotărâseși pentru ele.

9Le-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă, ca să nu se întoarcă și să acopere pământul.

10El face să țâșnească izvoarele în văi și ele curg printre munți.

11Toate fiarele câmpului se adapă din ele și măgarii sălbatici își potolesc setea acolo.

12Pe malul lor își fac cuibul păsările cerului care-și fac auzit glasul din frunziș.

13Din odăile de sus, El udă munții; pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.

14El face să crească iarbă pentru vite și verdețuri pe care omul să le cultive. El face astfel să răsară hrană din pământ:

15vinul care înveselește inima omului, uleiul care dă strălucire feței și hrana care întărește inima omului.

16Copacii Domnului sunt bine udați, cedrii Libanului pe care El i-a sădit.

17În ei își fac cuibul păsările; barza își are casa în pini.

18Munții cei înalți sunt ai caprelor sălbatice, iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă a  .

19El a făcut luna să arate vremurile, iar soarele știe când să apună. b 

20Tu aduci întunericul și se face noapte; atunci toate fiarele pădurii încep să mișune.

21Puii de leu rag de foame, cerându-și hrana de la Dumnezeu.

22Când răsare soarele, se adună și se culcă în cotloanele lor.

23Atunci iese omul la lucrul lui, la munca lui, până seara.

24Ce mărețe sunt lucrările Tale, Doamne! Toate le-ai făcut cu înțelepciune; pământul este plin de creaturile Tale.

25Iată marea cât de încăpătoare și de întinsă este! În ea mișună viețuitoare fără număr, viețuitoare mici și mari.

26Corăbiile o străbat, în ea se joacă leviatanul c  , pe care l-ai făcut Tu.

27Toate nădăjduiesc în Tine ca să le dai hrana la vreme.

28Tu le-o dai, ele o primesc; Îți deschizi mâna, ele se satură de bunătăți;

29Îți ascunzi fața, ele se îngrozesc; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărână;

30Îți trimiți Duhul d  , ele sunt plăsmuite, înnoind astfel fața pământului.

31Fie ca slava Domnului să dăinuiască veșnic! Domnul să se bucure de lucrările Sale,

32El, Care atunci când privește pământul, acesta tremură, iar când atinge munții, aceștia fumegă.

33Voi cânta Domnului toată viața mea, voi cânta Dumnezeului meu cât voi fi!

34Fie plăcută Domnului cugetarea mea! Eu mă voi bucura în Domnul.

35Să piară păcătoșii de pe pământ și cei răi să nu mai fie! Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Lăudați-L pe Domnul!

Copyright information for NTLR