a+ 141:5 Sau: Cel Drept

Psalms 141

Un psalm al lui David

1Doamne , pe Tine Te chem! Vino degrabă la mine! Ascultă glasul meu, când strig după ajutor la Tine!

2Fie rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta, iar ridicarea mâinilor mele – ca jertfele de seară.

3Doamne , pune strajă gurii mele; păzește ușa buzelor mele!

4Nu-mi lăsa inima să mi se abată spre ce este rău, spre faptele rele ale oamenilor care săvârșesc nelegiuirea, și nu mă lăsa să mănânc din delicatesele lor.

5Să mă lovească cel drept a  – aceasta este dragoste! Să mă mustre el, căci de la un așa untdelemn nu-mi voi feri capul! Dar rugăciunea mea tot împotriva faptelor rele ale celornelegiuiți va fi!

6Când judecătorii lor vor fi aruncați de pe marginea stâncilor, atunci vor da ascultare cuvintelor mele, căci ele sunt plăcute.

7Cum arată pământul arat și brăzdat, așa sunt și oasele noastre împrăștiate la intrarea în Locuința Morților.

8Eu însă către Tine, Stăpâne Doamne , îmi îndrept ochii, la Tine caut adăpost: nu-mi părăsi sufletul!

9Păzește-mă de cursele pe care mi le-au întins dușmanii și de capcanele celor ce săvârșesc fărădelegea.

10Fie ca cei răi să cadă în cursele lor, iar eu să scap!

Copyright information for NTLR