Psalms 142

Un maschil al lui David, compus pe vremea când se ascundea în peșteră. O rugăciune.

Cu glasul meu eu strig către Domnul , cu glasul meu eu caut îndurare la Domnul.

Îmi vărs plângerea înaintea Lui, îmi povestesc necazul înaintea Lui.

Când duhul îmi este mâhnit, Tu-mi cunoști cărarea. Pe calea pe care merg, ei mi-au ascuns curse.

Privește la dreapta mea și ia aminte; nimeni nu mă mai cunoaște! Am rămas fără adăpost; nimănui nu-i pasă de viața mea!

Te chem, Doamne , zicând: „Tu ești adăpostul meu, moștenirea mea pe pământul celor vii!“

Ascultă-mi strigătul, căci sunt foarte nenorocit! Izbăvește-mă de prigonitorii mei, căci sunt mai tari decât mine!

Scoate-mă din temniță, ca să laud Numele Tău! Cei drepți se vor aduna împrejurul meu când îmi vei face bine.

Copyright information for NTLR