Psalms 31

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

1La Tine, Doamne , caut adăpost! Să nu rămân de rușine vreodată! În dreptatea Ta, izbăvește-mă!

2Pleacă-Ți urechea spre mine și scapă-mă degrabă! Fii pentru mine o stâncă de adăpost, o fortăreață trainică ca să pot fi izbăvit!

3Tu ești stânca și fortăreața mea. Condu-mă și călăuzește-mă, din pricina Numelui Tău!

4Scapă-mă de lațul care mi-a fost întins, căci Tu ești fortăreața mea!

5În mâinile Tale îmi încredințez duhul! Tu m-ai izbăvit, Doamne, Dumnezeu al adevărului!

6Urăsc pe cei ce se alipesc de idoli deșerți, dar Eu mă încred în Domnul!

7Mă voi bucura și mă voi veseli de îndurarea Ta, fiindcă mi-ai văzut necazul și ai cunoscut nenorocirea sufletului meu.

8Tu nu m-ai dat pe mâna dușmanului, ci mi-ai așezat picioarele într-un loc larg.

9Doamne , ai milă de mine, căci sunt în strâmtorare! De atâta întristare mi se topesc ochii, sufletul și pântecele.

10Îmi sfârșesc viața în durere și anii în întristare. Puterea îmi este sleită din pricina vinii mele, iar oasele mi se topesc.

11Din pricina tuturor potrivnicilor mei am ajuns să fiu făcut de rușine; am ajuns de groază pentru vecinii mei, o spaimă pentru cunoscuții mei. Cei ce mă văd pe uliță fug de mine.

12Sunt uitat de inimi ca și cum aș fi mort; am ajuns ca un vas spart.

13Aud șușoteala multora – peste tot este numai teroare! Ei se sfătuiesc împotriva mea, plănuind să-mi ia viața.

14Dar eu mă-ncred în Tine, Doamne , și mărturisesc: „Tu ești Dumnezeul meu!“

15Destinul meu este în mâna Ta; izbăvește-mă din mâna dușmanilor și a prigonitorilor mei!

16Fă să strălucească fața Ta peste robul Tău, mântuiește-mă în îndurarea Ta!

17Nu lăsa să fiu dat de rușine, Doamne , căci la Tine strig după ajutor, ci fă să fie dați de rușine cei răi; să fie reduși la tăcere în Locuința Morților!

18Să fie amuțite buzele mincinoase, care vorbesc cu obrăznicie, cu mândrie și dispreț împotriva celui drept.

19Cât de mare este bunătatea Ta, pe care ai păstrat-o pentru cei ce se tem de Tine, pe care ai arătat-o celor ce se încred în Tine, sub privirea oamenilor!

20Tu-i ascunzi la adăpostul feței Tale de uneltirile oamenilor; îi tăinuiești în Coliba Tade limbile gâlcevitoare.

21Binecuvântat să fie Domnul , căci minunată I-a fost îndurarea față de mine când eram într-o cetate asediată!

22M-am pripit când am zis: „Sunt izgonit dinaintea Ta!“ Într-adevăr, Tu ai ascultat glasul rugăminților mele, când am strigat către Tine.

23Iubiți-L pe Domnul , toți sfinții Lui, căci Domnul păzește pe cei credincioși, dar celor ce se poartă cu mândrie le dă ce li se cuvine!

24Fiți tari și încurajați-vă inimile, toți cei ce nădăjduiți în Domnul!

Copyright information for NTLR