a+ 73:4 Sau: Căci n-au parte de durere, / iar trupul le este sănătos și puternic.
b+ 73:7 TM; LXX și Siriacă: din grăsimea lor se prelinge ticăloșia.
c+ 73:7 Sau: răutatea inimii lor este dincolo de orice imaginație
d+ 73:10 TM conține: poporul lui, probabil cu referire la Israel, ca poporul lui Dumnezeu.
e+ 73:10 Sensul ebraic al versetului este nesigur; în context se poate referi la cuvintele celor răi (vezi v. 11), care sunt considerate înțelepte de cei ce se uită cu jind la prosperitatea lor.

Psalms 73

Un psalm al lui Asaf

Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.

Cât despre mine, era să mi se îndoaie picioarele, era cât pe ce să-mi alunece pașii,

căci îi invidiam pe cei lăudăroși când vedeam bunăstarea celor răi.

Căci ei n-au parte de remușcări până la moarte, iar trupul le este plin de grăsime. a 

N-au parte de necazul muritorului de rând și nu sunt loviți ca ceilalți oameni.

De aceea mândria le atârnă de gât ca o podoabă, iar violența îi învelește ca o manta;

li se bulbucă ochii de grăsime, b iar imaginațiile inimii lor întrec măsura; c 

batjocoresc și vorbesc cu răutate; vorbesc de sus, amenințând cu asuprire;

își înalță gura până la ceruri, iar limba lor cutreieră pământul.

10 De aceea poporul d  se întoarce spre ei și soarbe cuvintele lor ca apa. e 

11 Ei zic: „Cum să știe Dumnezeu și cum ar putea afla Cel Preaînalt?“

12 Așa sunt cei răi: liniștiți pe vecie și crescând în bogăție.

13 Într-adevăr, degeaba mi-am curățit inima și mi-am spălat mâinile în nevinovăție,

14 căci sunt lovit toată ziua și am parte de pedeapsă în fiecare dimineață.

15 Dacă aș zice: „Vreau să pot vorbi și eu așa!“, iată că aș trăda neamul fiilor Tăi.

16 M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,

17 până ce am venit la Sfântul Lăcaș al lui Dumnezeu și am luat aminte la sfârșitul lor.

18 Într-adevăr, Tu îi așezi în locuri alunecoase, îi arunci în dezastru.

19 Cum sunt pustiiți într-o clipă! Sunt nimiciți, sfârșiți prin lovituri năprasnice.

20 Ca un vis la deșteptare, Stăpâne, așa le lepezi chipul când Te trezești.

21 Când inima-mi era mâhnită și eram străpuns în adâncul ființei mele,

22 eram ca o brută fără pricepere; eram ca dobitoacele înaintea Ta.

23 Însă eu totdeauna sunt cu Tine! Tu mă ții de mâna dreaptă,

24 mă călăuzești cu sfatul Tău și apoi mă vei lua în slavă.

25 Pe cine am eu în ceruri în afară de Tine? Iar pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine.

26 Carnea și inima pot să mi se prăpădească, dar Dumnezeu este stânca inimii mele și partea mea de moștenire pe vecie.

27 Căci iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri. Tu-i nimicești pe toți cei ce-Ți sunt necredincioși.

28 Cât despre mine, este bine să fiu lângă Dumnezeu. Am făcut din Stăpânul Domn adăpostul meu; voi povesti toate isprăvile Tale!

Copyright information for NTLR