a+ 10:7 Vezi nota de la 1:20

Revelation of John 10

Îngerul cu sulul cel mic

Am văzut un alt înger puternic care cobora din cer învăluit într-un nor și având deasupra capului un curcubeu. Fața lui era ca soarele, picioarele îi erau ca niște stâlpi de foc,

și în mână avea un sul mic, care era deschis. Și-a pus piciorul drept pe mare, piciorul stâng pe uscat

și a strigat cu glas puternic, așa cum rage un leu. Când a strigat el, cele șapte tunete și-au făcut auzite glasurile lor,

iar când cele șapte tunete au vorbit, eram gata să scriu, însă din cer am auzit un glas zicând: „Pecetluiește ceea ce au spus cele șapte tunete și nu scrie!“

Îngerul pe care l-am văzut stând pe mare și pe uscat și-a ridicat mâna dreaptă spre cer

și a jurat pe Cel Ce trăiește în vecii vecilor, Care a creat cerul și ceea ce este în el, pământul și ceea ce este pe el și marea și ceea ce este în ea, că nu va mai fi nici o amânare,

ci în zilele când al șaptelea înger va suna din trâmbiță, se va împlini taina a  lui Dumnezeu, așa cum le-a vestit El robilor Săi, profeții.

Glasul pe care l-am auzit din cer mi-a vorbit din nou și mi-a zis: „Du-te și ia sulul deschis din mâna îngerului care stă pe mare și pe uscat!“

M-am dus la înger și i-am zis să-mi dea acel sul mic. El mi-a zis: „Ia-l și mănâncă-l! Îți va amărî stomacul, dar în gură îți va fi dulce ca mierea.“

10 Am luat sulul din mâna îngerului și l-am mâncat. În gura mea a fost dulce ca mierea, dar când l-am mâncat, stomacul mi s-a făcut amar.

11 Atunci el mi-a zis: „Trebuie să profețești din nou despre multe popoare, neamuri, limbi și regi!“

Copyright information for NTLR